12:08, 18 August 2020 publicat în Lifestyle1 share-uri 97

Sunt amintiri în care trăiesc zilele mele cele mai fericite.

Mi-e dor de zilele în care mă dădeam în scrânciob și mă simțeam legănată de un nor.

În care săream bezmetică având senzația că iată-iată îmi vor slobozi aripi din umeri.

Citeste si:
Citește-le în acest anotimp și Oricând: Cele mai frumoase poezii de...
Citește-le în acest anotimp...

În care mergeam în Văratic, acel loc ca nici altul mai tainic și plin de poezie.

În care mă bucuram ca pentru cel mai important premiu când eram prima la scos sâmburi din vișine.

Citeste si:
Putem să ne criticăm dur sau putem să ne învățăm lecția. Tu ce alegi?
Putem să ne criticăm dur sau...

În care străbăteam dealuri ca să ajung la cișmeaua de care erau legate povești de familie.

În care mergeam la cosit ca să admir cea mai grațioasă muncă pe care o pot face bărbații, apoi să mă culc pe grămada de fân și să mă simt cuprinsă ca de cele mai blânde brațe.

Foto: By Tanya Nekrasova /Shutterstock

În care înlăturam fiece buruiană din fața casei demult nelocuite ca să dăm impresia că aici mai este viață, că nu e părăsită.

În care noi, copiii, duceam dintr-un capăt al satului în altul pepeni galbeni în coșuri de nuiele ca să-i surprindem frumos pe cei de acasă.

În care dădeam oile în strungă (așa de încercare, distracție), dar destul ca să văd pe viu și să mă uimească procesul prin care se face brânza, produsul meu preferat.

În care eram atât de exaltată că vom merge undeva cu căruța trasă de cal, nu conta unde.

În care puneam găleți cu apă la soare ca în amiezile toride să organizăm o stropeală de zile mari.

Mi-e dor de zilele în care hoinăream fără noimă pe ulițele satului, dar de fiecare dată se întâmpla ceva surprinzător, pentru că fiecare bucată din acel loc avea ceva de oferit și fiecare om avea ceva de împărtășit.

Mi-e dor de oamenii care nu aveau bani și comodități, dar aveau totul pentru a-mi face fiecare zi una de basm. Pentru că știau ca nici unii alții să transforme chiar și firele de praf în fire de polen.

Sunt amintiri în care trăiesc zilele mele cele mai fericite.

* Un text de Anișoara Melnichttp://anisoaramelnic.blogspot.com 

Foto fr si main: By goodluz /Shutterstock


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri