Vis, visuri

de Diana Stroe

Sst! Nu face zgomot! Mergi usor, cu grija, sa nu-l sperii. Se zareste ceva, acolo, in departare, pe raftul cel mai din spate al bibliotecii de visuri. Se misca. Tresare. Tresari si tu. Te apropii. Mic, prafuit si ingalbenit de trecerea ireversibila a timpului, se zbate-un vis. E unul dintre zecile de visuri conturate in suflet, dar nicicand traite in realitate. E in fata ta. Il privesti indelung. Un lung sir de intrebari iti invadeaza mintea. Oare de ce ai renuntat la el? De ce nu ai facut tot ce se putea pentru a-l implini? De ce l-ai abandonat intr-un colt de suflet? Si: cum ar fi fost viata ta daca l-ai fi urmat?

Clar: alta! Poate nu mai usoara, dar cu siguranta cu mai multe satisfactii.

-Tu, visule, de ce ai aparut tocmai acum? Ne-au despartit atatea: frici,indoieli... Dar, nu! Nu vreau sa caut vinovati, nici scuze!

Ce-a fost, a fost! Asupra trecutului nu mai avem niciun control, dar asupra prezentului: da! Si daca tu azi, te-ai ivit din negura timpului, cu zbucium si-ndarjire, inseamna ca eu inca te mai pot implini!

De data asta n-o sa te mai las sa pleci. O sa te fauresc din nou, o sa-ti pun mai mult zambet, o sa-ti pun mai multa culoare, o sa te imbrac in dragoste si o sa-ti dau din plin determinare. Pentru ca pot, pentru ca vreau!

Foto: By GaudiLab /Shutterstock

Nu-mi vor sta in cale nici teama de esec, nici toti cei ce imi vor spune ca nu se poate. Am curaj si incredere ca voi reusi. Fericirea e la un pas distanta. Voi lupta s-o dobandesc!

Da, voi lupta, cu rabdare si entuziasm!

Repet fraza in minte, o data, de doua ori. Un fior imi strabate trupul. Surad. Realizez ca totul depinde de mine pentru a-mi crea o viata frumoasa. Mereu a depins. Faptul ca, de cele mai multe ori, avem tendinta de a pune  nereusitele pe seama destinului, a circumstantelor, reprezinta refuzul nostru de a admite cum stau lucrurile in realitate, modul nostru de a ne ascunde dupa vorbe. De fapt insuccesele rezida in teama noastra de a actiona, de a accepta provocari, de a parasi zona de confort si de a da piept cu noutatea. Ni se pare ca nu suntem atat de bune pentru a indeplini o anumita sarcina, ne e teama de reactia celor din jur si atunci mintea decide: nu actionam! Rezultatul: un vis naruit!