Atunci va conta doar faptul ca tu ti-ai spus DA. Ca ai fost acolo pentru tine si ai crezut in tine atunci cand nimeni nu a crezut. Si-acum poti sa-i incurajezi si tu pe cei care vezi ca au nevoie.

Ti se va spune NU. Si primul va fi la fel de bland ca un croseu de dreapta. Al doilea va fi unul raspicat si taios si te va durea. Al treilea se va rezuma la o usa trantita in fata fara nicio explicatie. Ti se va spune nu. Cand vei fi entuziasmat pana peste urechi de un proiect de suflet care e in stadiu de ciorna. Ti se va spune nu de catre cei din breasla. Din familie. Din relatii. De la cei cu care vrei sa colaborezi. De la un job. Uneori chiar si de la tine. Rezista.

Si a rezista nu inseamna a nu zice nici pas. A rezista inseamna a recunoaste ca esti frustrat, inseamna lacrimi, inseamna incercari peste incercari, caderi si ridicari, injuraturi, cearcane si clasicul „imi bag picioarele”. Da, baga-le intr-o pereche de bocanci si mergi mai departe. Pentru ca va veni momentul in care toate acestea vor lua sfarsit. Vei capata imunitate la refuzuri, vei da din umeri si vei zambi pentru ca stii ca nu se opreste aici calatoria.

Foto:Yury Zap / Shutterstock

Si nu cred in citatele care spun ca le multumesti celor care ti-au dat „suturi”. Cu siguranta nu e ceva placut si pe moment numai de thank you notes nu ai chef. Dar ti se va schimba perspectiva in sensul ca fie chiar nu erai potrivit/a pentru x sau y lucru, fie ceilalti nu au vazut potentialul tau si au pierdut un om misto.

Ce vreau sa spun e ca incurajarile foarte rar spre deloc vor veni de la cei din jur. Stiu, suna dureros si nedrept, dar asa e. Si daca cineva te incurajeaza chiar si printr-un simplu zambet, pretuieste acea persoana pentru ca la randu-i i s-a spus NU la un moment dat. Si cea mai mare dovada de iubire e faptul ca acum alege sa nu faca acelasi lucru cu tine. Iti da curaj. Iti ofera incredere. Dintr-o mare de oameni. Si asta arde orice manunchi de refuzuri primite vreodata.

Dupa cum am mai spus, vorbim despre persoane pe cale de disparitie. Asa ca, nu-ti ramane decat sa te auto-incurajezi in 90% din cazuri. E o munca destul de dificila ce-i drept, dar devine fructoasa in timp, de asta poti fi sigur/a. La inceput vei merge de-a busilea cu tot cu NU-uri rasunand in capul tau, dar apoi vei face un pas, apoi inca unul, si-nca unul, vei merge si in cele din urma vei alerga kilometri si spune-mi la o asemenea viteza te vor mai putea atinge? Atunci va conta doar faptul ca tu ti-ai spus DA. Ca ai fost acolo pentru tine si ai crezut in tine atunci cand nimeni nu a crezut. Si-acum poti sa-i incurajezi si tu pe cei care vezi ca au nevoie. O sa-i recunosti. Sunt nesiguri, emotionali, umani. Sunt naufragiati fara pluta, inconjurati de poluare verbala si le-ar prinde bine cuvintele tale si zambetul tau. Incurajandu-i, te vei incuraja. Incurajandu-se, te vor incuraja.

Fara alte adaugiri, va spun din suflet: DA!

* Un articol trimis de Andra Contu

Foto homepage: Marie Maerz / Shutterstock


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Despre incurajare si auto-incurajare.