Ma gandesc cu umilinta ca trebuie sa indur din nou privirile uracioase ale aceluiasi barbat si replicile necioplite ale badaranului. Nu am mai apucat. M-a intampinat cu “sarut-mana, doamna”. Privirea i s-a luminat si a inceput sa devina libidinoasa. Iarasi m-a privit din cap pana-n pantofi. Cu ce ma poate ajuta? Cu siguranta nu m-a recunoscut in personajul de ieri. S-a oferit cu bonomie sa ma ajute in rezolvarea anticei probleme, in ciuda faptului ca oamenii incepeau sa vocifereze in spatele meu, urgentand chestiunea. Sa nu ne grabim, avem tot timpul din lumea. Putintica rabdare. Nu multa. M-a rugat sa fiu draguta sa semnez in locul indicat ca pentru prosti. Am fost. La plecare, mi-a multumit frumos, nu printre dinti, ci din toata gura. Ba chiar mi-a aruncat si o urare de zi buna. Viceversa!
Vedeti cum nu am aflat nimic din ceea ce nu stiam deja? Cate usi de bunavointa poate sa deschida o singura haina, cat de multe pot sa inchida altele? Cate zambete, vorbe goale, cate impresii eronate? Nu-i asa ca haina pe om si ca poate sa-l faca atat de bine? Vedeti cum unii ling acolo unde au scuipat si sunt fericiti in marlania lor stiind ca niciodata nu au intins limba? Si eu judec oamenii, la fel ca persoana in cauza, dupa ceea ce poarta si dupa felul in care arata. Si eu sunt snoaba. Dar nu neaparat. Si pentru mine prima impresia conteaza enorm, uneori mai mult decat ultimul comportament. Ma abtin insa sa arunc etichetele din prima. Mai ales unui necunoscut...
Ati observat cate usi de bunavointa poate sa deschida o simpla haina, cate valori si nonvalori credem ca descoperim la o singura clipire din gene, cum nu muncim degeaba sa ne cumparam haine la moda si de calitate, cat de superficiali suntem, cat de ipocriti suntem cand spunem ca nu haina face pe om, cum nudismul sentimental nu se lasa sub nicio forma acoperit de haine? Primele vesmante au fost create ca sa acopere omul si goliciunea sa trupeasca, ultimele haine sa descopere, sa infrumusete, sa exprime, sa farmece, sa puna in valoare, sa vorbeasca. Nu si sa arunce cu noroi in oameni! Nu sa faca oamenii sa devina prostiti si goi in fata hainelor! Sau cu hainele pe ei...
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie