Te-am iubit din ziua in care te-am vazut, inainte de a-mi vorbi. M-am indragostit de tacerea adanca din ochii tai curati ca ziua de vara spalata in ploi de dimineata!

Maria, o cititoare draga, ne-a trimis pe adresa redactiei Garbo (office@garbo.ro) un articol foarte frumos despre iubire pe care am decis sa il impartasim cu voi:

Iubire...

Cand te-am intalnit pe tine, inima mi-a ramas fara cuvinte. Alergau caii cei albi peste campurile verzi cu furie de viata si am avut senzatia ca aud tobele in arenele grecesti care preziceau luptele intre gladiatori. Iubire, tu esti leoaica cea alba care ne sare la gat fara sa stim, doar in joaca, doar asa, sa ne tranteasca fara sa ne sfasie, dar caderea sa nu i-o uiti niciodata.

Foto: Andrey tiyk / Shutterstock.com

Cerurile s-au deschis cand te-am intalnit pe tine si ingerii coborau pe pamant. Stateam sub un copac mare care se intindea peste lume. De dragoste, pocneau mugurii zambindu-mi, eu nu te vedeam decat pe tine.

Asa a fost cand noi doi ne-am intalnit: un fulger a brazdat cerurile din sufletul meu cand m-ai privit si ma ascundeam dupa umbre ca sa te privesc. Te iubesc, cer albastru cu zmeie colorate, te iubesc pe tine cel de astazi care ai ramas langa mine.

Intr-o zi te-am iubit de cand te-am vazut. Tavaleste-ma, viata, prin campul cu flori, pune-mi in par macii cei rosii si lasa-ma sa alerg desculta pe sub ploi gandindu-ma la tine. Iubire cu chip de leoaica alba, m-ai muscat de gat cu coltii tai de ganduri albe si sangele meu a fost schimbat intr-o clipa, sange amestecat cu vorbele tale.

Ce m-ai intrebat atunci, parca cum ma cheama?

Si ploua cu flori albe de tei peste noi doi. Iti amintesti? Am trecut de atunci prin foc si prin apa, dar am ramas amandoi. Tu m-ai tras dupa tine in fuga prin paduri neumblate si sufletul meu era beat dupa tine, iubire cu ochi de baiat ca aluna batuta de soarele verii.

Te-am iubit din ziua in care te-am vazut, inainte de a-mi vorbi. M-am indragostit de tacerea adanca din ochii tai curati ca ziua de vara spalata in ploi de dimineata!

Uneori cad stele peste noi noptile si ma trezesc cu gandul ca acest dar care mi s-a dat mi s-a dat din ceruri.

Te iubesc cu tot sufletul obosit dupa atatea vorbe fara rost, dupa atatea imagini pe care le-am uitat, am uitat viata mea cand te-am cunoscut! Imi amintesc ca dupa ce m-am intalnit prima oara cu tine, noaptea am iesit din casa ca sa ma plimb printr-o ploaie de vara, sa-mi pun gandurile in ordine. Eam ravasita de vorbele tale… Un baiat atat de cuminte, cu un suflet atat de curat, sa-l intalnesc pe neasteptate… Ingerii zambeau acolo sus pentru bucuria acelei fete, bucuria mea aducea zambet in ceruri! Te iubesc si te voi iubi pana la moarte, numai moartea ma va desparti de tine, asta sa stii!

Asa te iubesc, cu ingerii langa mine si cu multumire adusa lui Dumnezeu in fiecare zi ca te-am cunoscut pe tine.

* de Constantinescu Maria Bogdana (bogdanahelp.wordpress.com)

Foto homepage: Laurin Rinder / Shutterstock.com


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Iubire.