"Niciodata femeile nu sunt mai puternice decat dupa ce au fost infrante", Honore de Balzac
Stiu.. este 1 septembrie, o zi ca oricare alta. O zi banala si cu soare, o zi rupta din peisajul interminabil al zilelor de vara cu miros intepator de canicula, o zi fara picaturi reci de ploaie spontana scurgandu-se din nori, fara nostalgia desprinsa din Bacovia, fara mirosul greu si racoarea umeda a ploii interminabile, o zi fara amintiri dureroase trosnindu-ti prin oase.
Neoficial inca, s-a instalat toamna. In ceea ce ma priveste, in sufletul meu dantuieste fix acea senzatie de infrigurare si instrainare pe care ma insoteste gudurandu-se pe langa viata mea la fiecare inceput de sezon autumnal. Credeti ca avem nevoie de un decor intunecat si rece special amenajat de mama natura ca sa ne simtim si noi ca atare?
Ceea ce vreau sa va spun nu se vrea a fi un sir de ganduri fara sens, urari calduroase de sarbatori si nici un editorial mucegait prin care sa ne alungam potentialele depresii de toamna. Cu toate ca tocmai am iesit din vara si afara nu este deloc primavara, as vrea totusi sa vorbim despre revenirea noastra la viata si despre capacitatea fiecareia dintre noi de a face acest lucru.
Am avut esecuri? Sa trecem peste ele... Am fost parasite? Sa asteptam senine o alta iubire... Suntem fericite? Sa indraznim sa credem ca putem si avem tot dreptul de a fi si mai fericite decat atat... “Niciodata femeile nu sunt mai puternice decat dupa ce au fost infrante”. Niciodata femeile nu realizeaza cata forta se poate ascunde in ele.
"Daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna! "-Nichita Stanescu
Mi-am propus ca in aceasta toamna sa-i rezerv vietii mele un bilet cu dus-intors (desi ar fi unicul loc de pe suprafata pamantului in care mi-as dori sa emigrez pentru totdeauna) spre calatoria multumirii de sine si a implinirii. Vreau sa avem parte de toamna cea mai frumoasa a sufletului nostru. O toamna calda si senina, o toamna in care sa nu ne mai repetam la nesfarsit amintirile spectaculoase ale verii, o toamna fara ramas-bun, o toamna fara despartiri si suferinte in iubire, o toamna fara esecuri profesionale... Imi doresc o toamna in care sa nu mai acceptam sfarsiturile, o toamna cu inceput, o toamna primita cu zambetul pe buze si adulmecata insatios cu sufletul.
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor