(P)Daniela Nane: Azi stiu ca nu trebuie sa fiu perfecta ca sa fiu fericita

R: Ce pierdem si ce castigam o data cu trecerea anilor?

D.N.: Pierdem prospetimea obrajilor, candoarea din privire si inocenta, dar, in functie de dimensiunea
eforturilor pentru evolutie, castigam capacitatea de a trai plenar, autentic, de a simti gustul si frumusetea vietii.

R: Nu ti-a fost greu, uneori, sa fii frumoasa? Nu i-a facut pe cei din jur sa te perceapa gresit? Nu te-a ispitit si pe tine, vreodata, superficialitatea?

D.N.: Traiesc de aproape 20 de ani intr-o lume in care granita dintre superficialitate si autentic e foarte fina, evident ca au fost situatii in care a contat doar aparenta. Insa mi-am vazut de drumul meu, fara sa strig cu ostentatie ca eu sunt altfel. Am avut mult de luptat cu prejudecata ca o femeie frumoasa este ori modest mobilata intelectual, ori usuratica, ori si una si cealalta, dar acum nu ma mai lupt cu nimeni, creada cine ce-o vrea. Era amuzant sa vad barbati ramasi in tacere dupa vreun raspuns de-al meu. Pentru ca am fost Miss Romania, pentru ca vorbesc putin si arat cum arat, nu-mi acordau prea mult credit si ramaneau surprinsi de multe ori de felul in care gandesc.

R: Ce revelatie, ce proces, ce miracol, ce truda te-a facut sa fii, in ciuda frumusetii tale, un om eminamente spiritual? De ce nu te-ai multumit sa fii vedeta frumoasasi atat?

D.N.: Cred ca a contat intelegerea faptului ca frumusetea mi-a fost data deoarece aveam nevoie de ea
pentru drumul creionat de sus, ar fi fost trivial sa ma impaunez cu asta. Nu e vorba de modestie aici,Goethe scria „modesti sa fie prostii, ca au de ce“. Eu nu sunt modesta, eu muncesc sa fiu smerita. Incerc sa-mi evaluez corect valoarea, insa stiu si ca nimic nu se poate realiza fara ajutorul lui Dumnezeu.

---

---