Sindromul Cuibului Parasit: Cand iubirea pentru copii NU umple toate golurile din viata

12:10, 25 Octombrie 2010 publicat în Familie

Ignoram, pretindem ca nu ne pasa, lasam impresia ca nu este atat de important, insa realitatea este cu totul alta. Cand unul dintre copii paraseste locuinta parentala, in sufletul parintilor, ramasi dintr-o data singuri, se instaleaza sentimentul de tristete si durere, senzatia de gol si uneori chiar depresia.

Dependenta din prea multa dragoste de mama…

Comparativ cu rolul noului partener, rolul parintelui in viata copilului pare a fi trecut in umbra, minimalizat. “Oare copilul meu nu mai are atat de multa nevoie de mine?” Nu putini sunt cei care se simt neimportanti si neglijati de copiii lor.

Citeste si:
Asociația Zi de Bine amenajează un teren de antrenament pentru...
Asociația Zi de Bine...

Din ce in ce mai multi tineri locuiesc cu parintii pana la o varsta destul de inaintata, legaturile si atasamentul in acest caz fiind si mai puternice. Cu cat exista o legatura mai stransa intre parinte si copil, cu atat senzatia de gol si parasire care se infiltreaza in inima parintilor la plecarea copiilor va fi mai coplesitoare.

Europenii, la varsta a doua traiesc a doua tinerete: calatoresc, se lasa antrenati si entuziasmati de fel si fel de activitati, sunt fericiti si veseli. Se intalnesc cu prietenii, descopera lumea, urmeaza cursuri de specializare, accepta ca pe o etapa fireasca plecarea copilului de acasa. Sunt bucurosi ca au atat timp liber la dispozitie doar pentru ei insisi. Incearca sa si-l petreaca intr-un mod cat mai placut, facand lucruri si activitati la care au renuntat in tinerete din cauza lipsei de timp.

Romanii au chiar insa un mod mai dramatic de a percepe aceasta ruptura, iar atasamentul fata de copii se transforma uneori in dependenta fata de ei. De cate ori nu ne-am auzit parintii spunand sau am spus la randul nostru “copiii mei sunt ratiunea mea de a trai?” Si fara copii in preajma, sa se simta/ sa ne simtim neputinciosi, pierduti, fara perspective!?... “Incotro cu viata mea de acum incolo?

Citeste si:
MindHub România: Copiii de azi vor fi creatorii joburilor de mâine....
MindHub România: Copiii de...

Lantul slabiciunilor si al dependentelor din iubire este subtire, insa extrem de puternic. Din obisnuinta, pentru ca s-au obisnuit sa se dedice exclusiv copiilor, pentru a se simti utili, unii dintre parinti isi vor dedica in continuare viata cresterii si ingrijirii nepotilor. Multe femei percep maternitatea drept rolul principal in viata si adesea un substitut pentru a alina insatisfactiile, dezamagirile si micile/ marile neimpliniri ale vietii. Odata ce copilul pleaca, mama are tendinta de a se simti neputincioasa, dezorientata, nesigura pe ceea ce o sa-I aduca viitorul. Mama simte ca misiunea sa in viata copilului s-a incheiat si ca ai sai copii nu mai au nevoie de ea:“Care mai este atunci rolul meu in viata?” Ei bine, copiii au in continuare nevoie de mama. Copiii au toata viata nevoie de mama.


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri