Ce tulbura? Multe lucruri in jur: sa vezi ca oamenii sunt saraci, poate uratenia Bucurestiului, poate departarea de prieteni dragi. Dar tulbura mai tare sa stii ca exista tensiuni intre parinti si copii. Tensiuni, certuri, neintelegeri...

Ducem o viata dificila si nu ne dam seama ca ne facem mai mult rau, de multe ori din ignoranta si din orgoliu. Iar acestea se intampla de multe ori din pricina unei gestionari defectuoase a relatiei parinte-copil.

Poate ca odata cu nasterea copiilor lor, parintilor ar trebui sa le fie daruit si acest poem scris de catre un mare ganditor - Kahlil Gibran. Daca parintii si viitorii parinti, daca noi toti ne-am insusi aceste invataturi, poate ca nu ar mai exista multe rautati pe lume, tensiuni, frustrai si dureri.

Kahlil Gibran este un eseist, romancier, poet mistic si artist libanezo-american. Profetul Kahlil Gibran s-a nascut la 6 decembrie 1883, in Bsharri, o localitate situata la poalele muntelui Fam al-Mizab, in nordul Libanului, intr-o familie de crestini maroniti. A ajuns in America datorita determinarii mamei sale care isi dorea sa le ofere copiilor o viata mai buna si care a hotarat sa emigreze pe urmele unchiului.

In anii ’60, scrierile sale au avut mare influenta asupra oamenilor. Cea mai faimoasa carte a sa se numeste "Profetul" (1923) si este un best-seller in intreaga lume, de la anul aparitiei si pana in prezent. Sub forma unor invataturi scurte, pline de simboluri, Kahlil Gibran ofera in “Profetul” cuvinte pline de intelepciune care au puterea de a releva adevarul. Ori de cate ori ma aflu intr-o situatie mai dificila sau in perioade de tristete, deschid la intamplare “Profetul”, pentru a gasi raspuns starilor de disolutie… Operele lui Kahlil Gibran sunt un melanj intre intelepciunea antica si sensibilitatea moderna, intre misticism si pasiune, intre poezie si atentie fata de existenta cotidiana.

Mi-am reamintit de Gibran, in aeste momente in care o buna prietena trece prin momente grele in ceea ce priveste relatia cu mama ei care nu vrea sa accepte ca acum, fiica ei este un om matur, cu propria-i personalitate, cu propriile-i decizii si probleme in viata si ca lucrurile nu se mai pot intampla dupa bunul sau plac, nici macar din simplul motiv ca ea este mama, iar cealalta este copilul; copil ajuns la varsta maturitatii, dar ramas in ochii mamei in acelasi moment al dependentei fata de ea.

Ce spune Kahlil Gibran despre copii, despre viata lor?

"Despre Copii

Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele nazuintei Vietii spre ea insasi.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Si desi ei sunt cu voi, ei nu va apartin.

Voi le puteti da dragostea voastra dar nu gandurile voastre,
Pentru ca ei au propriile lor ganduri.
Puteti oferi o casa pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete,
Caci sufletele lor locuiesc in casa lui maine, pe care voi n-o puteti vizita, nici macar in visele voastre.
Voi puteti sa va straduiti sa fiti ca ei, dar nu sa ii faceti pe ei aidoma voua.
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici nu intarzie asupra lui ieri.

Voi sunteti arcurile din care copiii vostri, ca sageti vii, sunt trimisi inainte.
Arcasul vede tinta pe calea infinitului si El va indoaie cu puterea Lui, ca sagetile Lui sa mearga iute si departe.

Fie ca indoirea voastra in mana Arcasului sa fie catre bucurie;
Caci asa cum El iubeste sageata care zboara, la fel iubeste el si arcul stabil".


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Copiii vostri nu va apartin!.