Palmuirea si alte pedepse corporale aplicate copiilor trebuie sa fie interzise in toate tarile europene, inainte ca acestea sa devina adevarate probleme sociale sau de sanatate, a avertizat recent Consiliul Europei, in cadrul unei conferinte desfasurate la Viena. Oare oficialii europeni au fost marcati de vizionarea ultimului film al aclamatului regizor austriac Michael Haneke - "Panglica alba" (Palme d'Or in 2009 la Cannes)?

"Trebuie sa explicam ca autoritatea parentala nu este pusa in discutie, si nici necesitatea de a supune copilul disciplinarii", a spus de Boer-Buquicchio, adjunctul secretarului general al consiliului.

Oficialii europeni subliniaza ca parintii ar trebui sa utilizeze alte metode pentru a-si educa copiii."Umilirea, aspectul degradant al pedepsirii pot face mult rau si pot avea consecinte pe termen mai lung decat durerea fizica", a subliniat de Boer-Buquicchio. (Romania Libera)

In filmul lui Haneke este redata chiar aceasta problematica a ideologiei opresiunii. Aceea pe care o exercita parintii asupra copiilor lor, dupa dictonul macabru “eu te-am facut, eu te omor”. Plasata inaintea inceperii Celui de-al doilea Razboi Mondial, actiunea filmului vorbeste despre modul in care educatia copiilor poate fi inteleasa gresit. Generatii intregi de nemti au fost crescuti sub teroarea brutalitatii propriilor parinti.

Am sa il parafrazez pe filosoful indian Osho, care se intreba retoric intr-una dintre cartile sale: “oare cum a fost posibil ca un popor de oameni inteligenti precum germanii, sa fi fost capabil de oribilitatile petrecute in timpul regimului Hitlerist, ascultand orbeste de ideile unui nebun?”. Cum a fost posibil asa ceva? Ei bine, invatatul indian pune aceasata pe seama educatiei opresive pe care au primit-o nemtii, dupa rigoarea impusa de moda momentului. Opresiunea si umilinta copiilor este magistral redata de catre regizorul austriac in "Panglica alba". Batuti, injositi, copiii au devenit capabili de cele mai cruntre si insensibile torturi. In comunitatea in care se petrece actiunea se intampla lucruri ciudate: cineva tortureaza crunt copii mai mici, incearca sa il ucida pe doctor si da foc hambarelor. Sunt chiar copiii care in casele lor primeau acelasi tratament crunt din partea parintilor convinsi ca acesta este modul exemplar in care ii pot educa. Sentimentul de apropiere dintre fii si parinti nu se manifesta mai mult decat printr-un sarut discret, pe mana, inainte de culcare… Sunt memorabile clipirile lor, teama de a-si privi parintii in ochi. Trebuie sa vedeti acest film.

Iata de ce, propunerea Consiliului Europei o privesc ca pe un semn al preschimbarii societatii, o primenire a valorilor, chiar daca, la peste un secol de la intamplarile povestite de Haneke, mai sunt inca parinti care considera ca “bataia e rupta din rai”. Este si o interventie la nivelul privat al convietuirii dintre oameni, nereglementat atat de multa vreme, dar care isi pune clar amprenta asupra felului in care oamenii actioneaza ulterior in spatiul public. Un copil batut de exemplu, poate avea grave problem de socializare in societate.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Crezi ca o palma e rupta din rai? S-ar putea sa gresesti.