Am lasat totul in urma si am plecat intr-o alta tara
Am lasat totul in urma (trecutul, persoanele dragi) incercand cu disperare sa ingrop amintirile si motivele ce m-au determinat sa aleg un alt drum. Am ales departarea si am plecat intr-o alta tara, fara sa am nimic stabilit dinainte acolo, un contract de munca sau altceva, ci doar o casa unde sa stau, la verii mei. Cineva mi-a spus ca ma admira pentru curajul de a pleca asa. Eu nu l-as numi curaj, ci mai curand lasitate sau nebunie pentru ca pur si simplu am fugit…
Foto: BABAROGA / Shutterstock
De multe ori am fost macinata de indoieli cautand raspunsuri pe care nu le gaseam nicaieri ce ma determinau sa ma gandesc la o posibila intoarcere. As fi vrut ca cineva sa-mi spuna: "mergi mai departe, continua acest drum caci intr-o zi vei gasi o farama de fericire" sau "opreste-te, caci totul e in zadar; nimic din ceea ce faci sau vei face nu-ti va aduce bucurie."
Uneori erau clipe in care ma intrebam daca am procedat bine si apoi imi apareau ca niste clisee momentele de umilinta, de agresivitate, de dispret, si ma gandeam ca nu trebuie sa-l gasesti vinovat pe celalalt pentru situatia in care te afli si nu trebuie sa te crezi mai bun. Tot ce traiesti meriti, iar daca suferi prin acceptare, atunci suferi din prostie. E foarte dureros cand se sfarseste ceva, dar sunt momente cand trebuie sa ai curajul de a infrunta o mare durere pentru a le evita pe cele mici si trenante, care te mananca incetul cu incetul.
* Un articol trimis de Magda
Daca iti plac articolele noastre, aboneaza-te la Newsletterul Garbo.
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor