E noapte; las grijile, ma dezlipesc de ziua pe care am irosit-o la munca cu oameni de care nu ma leg.
E noapte; las grijile, mã dezlipesc de ziua pe care am irosit-o la muncã cu oameni de care nu mã leg. S-a lasat seara, oboseala dispare, optimismul intrã pe uºã ºi voinþa s-a trezit: sunt in sfarºit eu! Mã pregãtesc sã-mi trãiesc ziua de noapte, am in sfarºit chef sã mã aranjez, am puterea de-a-mi cãlca cãmeºile; vreau sã fiu frumoasã.

Fac ºedinþã cu oglinda, reduc bugetul lenii, aprovizionez corpul cu creme ºi miresme de-ale intunericului, gestionez fixativul ºi diametrul buclelor; sunt gata! Fur o sãrutare lui Rien, alerg pe varfuri, din zbor iau geanta ºi biciul bolidului. Trecut de 12 ºi incã nu s-a transformat in bostan, il simt dupã tremurul motorului cã ºi lui i-a fost dor de mine, cã mã va purta credincios panã la palat. Sunt a lui, mã las dusã in direcþia ºtiutã, ocolind drumul cel mai scurt pentru a ne lãsa aºteptaþi. Depãºiri de benzi, semafoare trecute, curbe luate lin. Suntem singuri ºi siguri, n-avem un þel, soarta nu vrea nimic, scopul a adormit dupã un stalp. Alergãm, levitãm... am ajuns. Muzica pluteºte, am chef de ei. Mã redau libertãþii, ne miºcãm, nu e loc intre noi. Sunt purtatã pe braþe transpirate, viguroase ºi purtãtoare de verighete. "Pentru cã-þi place, nu vei fugi, adori ce se intamplã"..."dar poate m-aºteaptã acasã cu grija-n suflet ºi tutun pe buze." N-am mai pierdut de mult, ezit, nu vã mai aud. Nu ºtiu sã pierd, nu vreau sã-l pierd. Dau uºa-n perete, ca un hoþ intru - el doarme. Mai sunt zile sã te pierd, panã atunci mi le dorm cu tine.
Andreea
Grupuri de suport și pentru aparținătorii pacienților cu cancer
Scrisoare deschisă a Directorului executiv UNICEF: Cinci lecții pe care le putem învăța din pandemie
Povestea ta, de ziua noastră
Pot fi obligați părinții să-și trimită copiii la școală dacă există riscul infectării cu COVID?