Am fost tradati. Am plans, am suferit, am condamnat, am jurat razbunare, iar in cele din urma am acceptat situatia lasand neincheiate mai toate lucrurile grele si malitioase pe care am promis ca o sa le facem. Am tradat la randul nostru.

Am fost tradati. Am plans, am suferit, am condamnat, am jurat razbunare, iar in cele din urma am acceptat situatia lasand neincheiate mai toate lucrurile grele si malitioase pe care am promis ca o sa le facem. Am tradat la randul nostru. Unii cu lanturi masive de remuscari si tone de regrete, altii incercand sa obtina iertarea partenerului inselat si sa refaca ceea ce au distrus, iar altii... senin, cu constiinta impacata ca au reusit sa asigure inimii un minim de confort si fericire.

Toate trec. Cuminte si asezata merituos pe piedestalul durerii ramane doar certitudinea unui singur lucru: nu exista boala cu repercusiuni mai grave si mai greu de vindecat decat tradarea. Nu indraznesc sa cred ca exista reactii mai imprevizibile sau sentimente mai crancene si contradictorii decat torentul infuriat care iti traverseaza inima si creierul. Soc! Impas! Nu pot sa cred... Si totusi se intampla... nici atunci, nici acolo, ci acum...

Atata timp cat oamenii vor fi alcatuiti din bine si rau, atata timp cat viata va fi o zbatere de aripi si un zbucium infinit pentru regasirea fericirii pierdute, tradarea va fi probabil un subiect pe cat de vechi, pe atat de nou. Iar dezbaterile pe aceasta tema... niciodata inepuizabile. Motivele pentru care tradam sau suntem tradati au fost investigate, enumerate si disecate de psihologi pana aproape de dezlegare. O parte din ele le-am inteles si eu pentru ca le-am experimentat pe pielea groasa a propriului suflet.

O mare parte dintre acestea mi-au scapat. De ce? Pentru ca nu reusesc de fapt sa disting sensul real al tradarii? Pentru ca definitia logica si rezonabila din DEX nu-mi inspira absolut nimic? Pentru ca nu inteleg cum tradarea, o fapta scurta si insignifianta, deloc primejdioasa, se poate transforma intr-o relatie pe termen lung? Sau cum dragostea, cel mai frumos si cald sentiment uman, devine unul aproape grotesc atunci cand apare in circumstante total nepotrivite?

Situatia unei cunostinte mi-a dat de gandit. Fiinta nestatornica, cu un apetit larg pentru aventuri sentimentale si clipe de placere, a cunoscut-o pe ea, fiinta echilibrata, inzestrata cu mai toate calitatile pe care ar trebui sa le aiba o femeie pentru a tine alaturi, voluntar si fara efort, orice barbat, pe durata unei vieti intregi. Ocazional, la inceputul relatiei, isi continua nestingherit drumul infidelitatii. Intre timp, s-a razgandit. A ajuns la concluzia ca o iubeste si ca ea nu merita toate acestea.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cand tradarea se transforma in relatie de lunga durata.