Plang la filme care lui ii provoaca un zambet pe buze, vars lacrimi amare atunci cand pierd prietenia unei persoane la care am tinut, rad si sunt puternica atunci cand el se asteapta sa am crize de sensibilitate. Imi pasa de cei carora eu le sunt indiferenta. Imi place sa creez lumi alambicate cand lumea, in existenta ei, este simpla si banala.
Cand simt ca nu mai am putere, ma prabusesc alene in abisul disperarii. Ma sufoc de dorinta de dragoste chiar si atunci cand el imi ofera suficient de multa. Iar cateodata, atunci cand trec prin crize de amnezica, uitand si ignorand ceea ce am, ma apuca un dor cumplit de ceea ce nu am si nu am avut. Si apoi... nu stiu sa iubesc cuminte. Prinsa in adevaruri neintregi si nerostite, iubesc in schimb neprefacut, intreg, rotund, pana aproape de obsesie.
Iar el... cu toate acestea... ma iubeste. O simt dimineata cand ma priveste in oglinda in timp ce imi arunc stangaci fardurile pe fata, imi dau seama de acest lucru seara cand imi sopteste ca o sa-i port copilul cand o sa ma simt eu pregatita, cand gelozia mea ii provoaca amuzament, intarindu-i convingerea ca este iubit sau cand ma strange in brate dorindu-si ca eu sa fiu... eu, si nu altcineva. Iar eu, la randul meu, il iubesc pentru toate acestea.
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor