Iubire nedreapta: Amanta iubita, sotie pierduta

Atunci cand eram in facultate eram o fata curtata de multi baieti. Nici nu era foarte greu pentru ca erau aproape numai baieti, dar si eu eram mereu frumos imbracata, curata, aranjata, asa cum mi-a spus mama mereu ca o femeie ar trebui sa fie. Am iesit la multe intalniri. Era amuzant. Primeam scrisori, flori... Era frumos.

A fost si mai frumos atunci cand m-am angajat si, pe langa succesul profesional, am cunoscut si iubirea. Iubirea adevarata. Cu el mi-am petrecut prima vacanta, cu el mi-am petrecut sarbatorile, cu el am petrecut prima noapte de dragoste, el a fost primul prieten pe care l-am dus in casa parintilor mei.. el a fost primul care m-a facut sa simt ca traiesc, ca vreau sa traiesc. M-a cerut in casatorie. Am inceput sa plang de fericire. Nici nu imi puteam imagina cum ar fi viata mea fara el. Cand mai plecam din oras fara el, simteam ca nu imi gasesc locul. Ma vedeam cu el pentru totdeauna. Imi doream copii, o casa frumoasa.. Si mi-a dat tot ce am vrut. De fiecare data cand mi-am dorit ceva, am reusit sa comunicam si sa ne indreptam spre visele pe care le aveam. Mereu am reusit sa facem ceea ce ne-am propus. Eram o echipa adevarata. Eram sufletul petrecerii oriunde mergeam. Eram cuplul pe care oricine si l-ar dori. Totul mergea bine, foarte bine.

Am ramas insarcinata si dragostea noastra parca a devenit si mai puternica. Stateam noaptea tarziu, in pat, si ne gandeam la numele copilului nostru. Dezbateam personalitatea pe care ne-o doream sa aiba si ne imaginam cum o sa il imbracam, la ce gradinita o sa il ducem, la ce scoala, ce-o sa fie cand o sa fie mare. Am nascut un baietel. Semana cu el. Aproape ca nici nu ziceai ca este al meu. Eu am stat acasa cu bebelul, iar el a continuat sa se duca la munca. Dupa doi ani, si eu m-am intors la serviciu. Lucram din nou impreuna. Am ramas din nou insarcinata, si am decis sa raman acasa de aceasta data. Am nascut o fetita frumoasa.

El a fost promovat, si-a format o echipa noua, a inceput sa munceasca mult si sa aiba proiecte foarte importante, dar si castigurile erau pe masura eforturilor. Imi permiteam sa raman acasa cu copiii. Chiar daca el era ocupat acum, timpul nostru era timpul nostru. Nu aveam sfarsit de saptamana in care sa nu facem ceva frumos impreuna, si nici seara in care sa nu luam cina impreuna. Copiii il iubeau nespus de mult. Tatal lor era eroul lor. Iar noi... noi ne iubeam la fel de mult, dar el era din ce in ce mai obosit, mai stresat, putin mai irascibil. Se relaxa instant cand ajungea acasa si ii faceam un masaj sau il alintam putin. Era la fel ca un copil care vine obosit de la scoala, dar cand ajunge acasa si iubirea, isi revine.

Citeste si:

Don Miguel Ruiz: Rugăciune pentru Libertate (libertatea de a fi cei...

Garbo

Ultima actualizare: 30 Noiembrie -0001 @ 12:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo