Saptamina aceasta, are loc cea de a patra editie a Festivalului International de Literatura de la Bucuresti (FILB), un proiect independent, initiat in 2008 de Oana Boca, Vasile Ernu si Bogdan-Alexandru Stanescu.

Iubitorii de literatura au ocazia, si in acest an, sa participe, timp de trei zile, la Clubul Taranului din cadul MTR la lecturi publice si dezbateri cu scriitori importanti si manageri culturali din Marea Britanie, Irlanda, Franta, Croatia, Bulgaria si Romania.

A patra editie a FILB debuteaza miercuri, 7 decembrie, la ora 18.00, si se incheie vineri, 9 decembrie, cu un cocktail oferit de Centrul de Carte Germana. Tara mea adoptiva, tema editiei din acest an, ii aduce la Bucuresti pe Paul Bailey (Marea Britanie), Jean Mattern (Franta), Roman Simić (Croatia), Declan Meade (Irlanda) si Georgi Gospodinov (Bulgaria). Alaturi de ei, scriitorii romani Mircea Cartarescu, Adina Rosetti, Lavinia Braniste si Mihail Vakulovski.

Prima zi a festivalului prilejuieste publicului intilnirea cu scriitorii Mircea Cartarescu si Paul Bailey (Marea Britanie) – reintrat in atentia cititorilor autohtoni datorita editiei in limba romana a cartii Unchiul Rudolf (Humanitas, 2010) –, intr-un dialog moderat de Marius Chivu.

Cea de-a doua zi, dedicata prozei scurte, ii are ca invitati pe Roman Simić (Croatia) – scriitor si director de programe al renumitului festival european „Short Story in Zagreb“, pe Declan Meade (Irlanda) – editor al revistei The Stinging Fly, fondator al editurii cu acelasi nume, si pe scriitoarea Lavinia Braniste. Moderatorul serii este Matei Martin.

Jean Mattern (Franta) – scriitor tradus in limba romana de Editura Polirom (romanele Baile Kiraly si Lapte si miere) si editor de succes la Gallimard – si Gheorghi Gospodinov (Bulgaria) – unul dintre cei mai importanti scriitori ai momentului, dar si un dramaturg si un scenarist de succes, caruia Editura Cartier i-a tradus cea mai cunoscuta carte, Un roman natural – sunt invitatii din strainatate ai celei de-a treia seri a Festivalului. Lor li se alatura Adina Rosetti si Mihail Vakulovski. Discutiile vor fi moderate de Ana Chiritoiu. Consultati programul festivalului pe site-ul evenimentului.


Tara mea adoptiva - Editorial

Emma Bovary. O duduie care locuieste in singele fiecaruia dintre noi, fie ca vrem s-o recunoastem, fie ca nu... Mai abitir inruditi cu celebra doamna din Tostes sint scriitorii, numai ca aici ceea ce pare ridicol in cazul „oamenilor de rind“ se transforma in chiar ratiunea meseriei pe care o practica. Asta pentru ca nu poti proiecta lumi, nu poti imagina destine, fara a trai in permanenta dorinta de a fi altcineva. De bovarism tine si incapatinarea cu care organizam acest Festival, ajuns la a patra editie. Dar, ca sa ajungem la tema noastra, am vrea sa aflam de la invitatii nostri care le este tara adoptiva.

Paul Bailey a adoptat, deja de 20 de ani, o tarisoara din sud-estul Europei, despre care ni se spunea in manualele scolare ca ar avea forma unui peste. Personajele sale, desi impart piinea amara a exilului, sint romani bintuiti de fantomele trecutului, fantome proiectate de spectrul general al unei „tari de bestii“. De ce o vedeta a operetei isi simte cariera internationala ca pe o mare ratare, de ce trecutul izbucneste citeodata din tara bestiilor si poate distruge viata unui om de valoare, dar si a celor care ii sint apropiati?

Cel care are norocul de a vorbi cu Mircea Cartarescu despre literatura americana va observa in ochii sai o lucire pe care doar adevarata pasiune o poate naste. Este si aceasta o alta forma de adoptie, credem noi. Esti adoptat de literatura pe care o iubesti si o adopti, la rindul tau, atunci cind incepi sa scrii. In acelasi timp, Mircea Cartarescu este unul dintre scriitorii romani care se simt confortabil in orice cultura, un homo universalis, asa cum manualele ne-au invatat ca nu se mai fabrica in zilele noastre...

A doua seara a Festivalului e dedicata prozei scurte, o adevarata dama de provincie pe care se spune ca publicul larg o ocoleste, dar la care foarte multi rivnesc. Da, pentru ca e sofisticata, in ciuda aparentelor, pentru ca stie cum vine treaba, pentru ca, nu-i asa, a cunoscut barbatul, desi nu a fost maritata, dupa gura tirgului... Ca aparator al onoarei, avem un tinar scriitor croat, Roman Simić, care continua sa traiasca in tara sa (spre deosebire de multi alti conationali, care, obligati de aceasta Mare Dama numita Istorie, au fost fortati sa scrie in alta limba), sa creeze si sa coordoneze un festival de literatura dedicat unei specii, la rindul ei exilate din circuitul marii afaceri editoriale: proza scurta.

Lui i se alatura un fenomen al pietei de carte din marea insula, pe numele sau Declan Meade, un om care de ani buni de zile se incapatineaza sa promoveze, atit prin intermediul unei reviste (The Stinging Fly), cit si prin cel al unei edituri, Cenusareasa numita proza scurta.

Impreuna cu ei, Lavinia Braniste, o tinara prozatoare din Romania, care a debutat in proza anul acesta, in cadrul unei edituri foarte curajoase, si la fel de tinere, si care ni se ofera pe post de studiu de caz.

A treia seara, cea mai eterogena, il are pe lista invitatilor pe scriitorul bulgar Georgi Gospodinov, a carui prima carte in limba romana tocmai a fost lansata. Despre literatura bulgara, un critic literar, ca preambul al unei cronici despre Roman natural, spunea ca ar fi ultima terra incognita dintre literaturile estului europei. Ea are parte de aceeasi izolare pe care o cunostea literatura romana acum citiva ani. Este, oare, literatura bulgara progenitura unui postcolonialism pe care nu vrem sa-l acceptam?

Alaturi de el, un scriitor care este deja cunoscut publicului roman: romancierul si editorul francez Jean Mattern – il provocam sa ne vorbeasca despre acest adevarat melting pot in care s-au adunat atitea si atitea origini si din care a rezultat un scriitor de o sensibilitate aparte si un editor respectat in intreaga lume. Cel mai recent roman al sau, Lapte si miere, este iarasi o aparitie noua pe piata de carte autohtona.

Adina Rosetti, autoarea deja celebrului Deadline, ne ofera portretul alienatului in societatea contemporana, a corporatiilor, a asa-zisului occidentalism infuzat cu forta in venele unui popor de, nu-i asa?, poeti... Care e tara ei adoptiva? Am putea spune ca propria literatura, insa sintem convinsi ca ne asteapta raspunsuri mult mai interesante din partea autoarei.

Ultimul nostru invitat, scriitorul basarabean Mihail Vakulovski, cunoaste despre literatura romana probabil mai multe decit majoritatea colegilor sai din partea asta a Prutului. In cazul lui, tindem sa spunem ca tara adoptiva este intr-adevar una literara, o zona magica unde doua teritorii care impart, dupa unii, aceeasi limba, formeaza acea tara adoptiva pe care o discutam.

Cel mai important lucru, insa, este faptul ca timp de trei zile, atit publicul, scriitorii invitati, cit si organizatorii si-au gasit o tara adoptiva ideala: Muzeul Taranului Roman. (de Bogdan-Alexandru Stanescu)

Foto front si main: Shutterstock


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Recomandare Garbo: Festivalul International de Literatura.