Morminte – Iarbă – Oameni – Univers

Citiți o poezie care îi aparține poetului Adrian Păunescu (1943-2010), poet, publicist și scriitor român, cunoscut și pentru organizarea îndrăgitului Cenaclu Flacăra și promovarea culturii de masă.

Morminte – Iarbă – Oameni – Univers, de Adrian Păunescu

Mi-e dor de toți ai mei ce nu mai sunt,

Îi caut pretutindeni în zadar,

Și mă așez cu fața la pământ,

Și iarba mă mai face să tresar.

E iarba ce-a crescut din trupul lor,

Nu are rost să mă mai amăgesc,

După o vreme toți acei ce mor

Reintră-n patrimoniul pământesc.

Ai mei, care s-au stins, se reaprind,

În lumânări de iarbă peste tot,

În casă și pe drumuri și pe grind

Și-n flori lumina ochilor și-o scot.

E-un circuit aproape vinovat

În care intră grabnic omul frânt

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.

Și totuși vine toamna - Adrian Păunescu

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil aduc speranța și îi ocrotesc pe credincioșii care se roagă la ei

Paștele Blajinilor –În Lunea de după Duminica Tomii are loc Paștele celor adormiți. Și morții au nevoie de dragoste și lumină...

Și mic rămâne fiecare sat

Și este multă iarbă pe pământ.

Un alambic, de cer și de pământ ,

Îi ține strâns în el pe muritori,

Le dă pe trupuri cu uleiul sfânt

Și le permite să devină flori.

A câta generație în fân

A câta izbucnire de trifoi?

Se-așează-n sevă tânăr și bătrân,

Și-n iarba nouă ne culcăm și noi.

Probabil exersăm nelămurit

Un rol, în jocul fără de revers,

Intrarea în cumplitul circuit

Morminte -Iarbă - Oameni - Univers.

Autor: Adrian Păunescu

Foto fr si main: Petar Paunchev /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 12 Decembrie 2022 @ 07:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo