9 Aprilie 2013 publicat în Consiliere 56 share-uri

Am crescut intr-o familie cu un tata ce a cazut prada alcoolismului si o mama care acum, din pacate, mi se pare ca nu a stiut sa fie langa mine si fratele meu mai mare asa cum poate ar fi trebuit.

Maturitatea aceasta exprimata clar si coerent imi da increderea ca, de asta data, ceea ce tu constientizezi si modul in care o faci te va ajuta sa scoti definitiv radacinile unui trecut prea dureros pentru tine.

Multumesc, C., pentru increderea ce imi oferi si te asigur ca voi masura cu grija cuvenita fiecare cuvant, incat raspunsul meu sa-ti fie de real folos.

...Rudele ni le da Dumnezeu. Doar prietenii ni-i alegem!

Cand se paseste pe strada dependentelor, oricum s-ar numi acestea, drumul devine din ce in ce mai periculos si daunele pentru persoana in cauza si pentru cei foarte apropiati sunt cu adevarat incalculabile. Cura este lunga si anevoiasa si nu poate fi facuta decat cu ajutorul unui psiholog care cunoaste metodele si tehnicile de aplicat fiecarui caz in parte, lucru pe care, din pacate,tatal tau nu a stiut sau nu a vrut sa urmeze si a pierdut controlul asupra vietii sale, chiar daca, asa cun scrii, era un om cu foarte mult potential de a reusi in viata.

E de notat cum la dependenta de alcool, altcineva a raspuns cu o obezitate care se pare, de la un anume moment, este tinuta sub control si de-abia atunci v-ati cunoscut... A existat un ‘ceva’ care a impiedicat comunicarea voastra si care, copilului care erai, i-a intarit sentimentul acela ca nu te putea intelege.

... Simt nevoia de lucrul acesta ca de aer in momentul de fata...

Ca sa poti intelege ce s-a intamplat este necesar sa vorbesti ori decate ori ai ocazia si sa condamni cu tarie ceea ce e de condamnat. Dar, dupa fiecare condamnare insa, treci de partea cealalta a balantei si asaza in balanta de fiecare data, un lucru pozitiv: oricat de mic si neinsemnat ar fi acesta in perceptia ta. (Daca se va intampla sa te impotmolesti in cautarea lucrurilor bune, atunci lasa fantezia sa lucreze si ... inventeaza-le!). Iar acest du-te-vino de-o parte si de alta a balantei sa se repete pana cand toate, -absolut toate!- condamnarile se vor sfarsi. Daca lacrimile vor siroi, lasa-le sa curga. Nu le opri. Accepta-le! Pentru ca si ele fac parte din natura umana, a noastra, a tuturor, fara exceptie. Iar de va fi nevoie, sa ceri iertarea cuvenita pentru o intelegere care a sosit mult prea tarziu, pentru ceea ce ai fi putut sa faci si nu ai facut. De asemenea, ”sa strigi” ca scuzele le mai astepti inca...

Probabil, intr-un anume fel, acele scuze vor sosi...


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri