neintelegeri cu copilu

Buna ziua la toata lumea!
Am si eu nevoie de ajutor intr-o problema si nu stiu cum sa o rezolv.Am sa povestesc cat mai scurt si poate ma ajuta si pe mine cineva ca eu nu mai pot sa fac fata.
Ma numesc Mihaela,am 38 ani ,casatorita si un copil de 15 ani,o fata pe nume Cristina si orice as zice si orice as face nu e ma mai asculta.Cam acum un an a cunoscut un baiat care acum are 20 ani si nu stiu ce-o fi gasit la el ca n-are nici casa,n-are servici si lociueste in case date de la stat ,locuinte din alea sociale,unde sta cu parintii lui si cu niste surori.Asta n-ar fi nimic dar deja fata mea nu mai vrea sa mearga la scoala,are multe absente,nu mai vrea sa termine clasa a 8-a ,imi zice tot timpu ca la vara vrea sa plece de acasa ,sa se mute la el.Nu mai vrea sa stea cu mine (zice ca-l iubeste ca pe viata ei )nu face nimic din ceea ce-i zic eu ba din contra face exact invers.I-am spus ca nu sunt si nu voi fi de acord cu ceea ce vrea ea.Am gasi-o de multe ori acasa in loc sa fie la scoala si odata am luat-o de mana si am dus-o inapoi la scoala si s-a suparata sasa de tara incat a fugit de acasa.M-am dus la politie ,am luat pe un ofiter care era de serviciu atunci si m-am dus la el acasa ,am luat-o de acolo si m-a amenintat ca daca n-o las cu el sau daca ii fac ceva lu ala va fugi de tot de acasa si n-o s-o mai vad nicidata sau a zis ca o sa faca ceva ce o sa regret toata viata.Am incercat si cu vorba buna si cu pedeapsa si nu mai stiu cum s-o dau cu ea.Nu vreau sa fac rau la nimeni ,nu vreau sa sufere nimeni dar nici nu vreau sa o las sa-si distruga viata de la varsta asta.Nu stiu ce sa fac,poate cineva sa-mi dea si mie un sfat?A mai trecut cineva prin asa ceva?Nu stiu ce metode sa mai gasesc ca sa-i bag mintile in cap.
Multumesc antipipat.

Postat pe 25 Aprilie 2008 10:53
draga mea ,e foarte greu deoarece este la o virsta foarte dificila si mai este si amorezata.copii din ziua de astazi sint diferiti de ceea ce eram noi inainte iar noi uneori neputinciosi in a rezolva probleme cu ei.trebuie sa fi bandita si sa o manipulezi:prefate ca esti de acord cu relatia ei si intreab-o ce face prietenul ei.spunei ca o intelegi si esti alaturi de ea in deciziile pe care le ia.astfel ai control asupra ei si stii ce face.spune-i ca intelegi sentimentele ei si o ajuti dar ca are nevoie de scoala sa fie si ea cineva.schimba placa ca nu rezolvi nimic cu cearta ,politia si alte cele.daca vrea sa se mute las-o dar amintesre-i sa mearga la scoala (se va intoarce inapoi cu coada intre picioare daca pleaca)dar ea este tentata sa faca totul impotriva ta ca e specific virstei.daca nu te mai opui cu inversunare se va schimba in timp care le rezolva pe toate.e greu stiu dar nu imposibil.mult succes si rabdare.

Postat pe 5 Mai 2008 11:56
Cris draga, din cate stiu eu exista o legislatie care se ocupa de minori. Ceea ce face baiatul s-ar chema corupere de minori. Ceea ce fac parintii lui, primind-o pe fata in casa, cred ca se cheama complicitate la ceva sau favorizare de ceva. Incearca, pentru inceput, sa ai o discutie matura cu fiica ta, explica-i ca pana la o anumita varsta este "pe inventarul tau" chiar daca ii place sau nu. Trateaz-o de la egal la egal, ca pe un om matur.Pustilor le place asta. Incearca sa te sfatuiesti cu ea pentru diverse lucruri, fa-o sa vada ca pentru tine este o persoana care poate sa isi asume responsabilitati. Adu in discutie relatia ei si arata-i ca nu totul este roz in viata asa cum crede acum. Daca nu ajungi la nici un rezultat inseamna ca e momentul sa discuti cu baiatul si, de ce nu, cu parintii lui.Si asa revin la cele scrise la inceput. O amenintare voalata facuta celui major incurcat cu o minora s-ar putea sa faca mult bine.S-ar putea sa nu am dreptate dar asta e parerea mea.
crmn
Postat pe 8 Mai 2008 12:37
crmn, esti o fata desteapta.Colega noastra, ar putea rezolva problema, pornind de la accepta o posibila relatie a fetei, dar cu o conditie minora.Sa implineascxa varsta de 18 ani, si bineinteles sa termine macar liceul.Orice barbat se bucura cand sotia lui este desteapta.Si pe urma, trebuie sa se pregateasca in vederea acestei casatorii, deoarece un barbat, se uita cam lung la tanara sa partenera, daca vine in aceasta casatorie cu mana goala.
N-ar fi rau, daca dupa scoala, si-ar lua serviciu, pentru ca asa cum imi spunea si mie candva o doamna, dragostea trece si prin stomac.Acelasi lucru se intampla si cu viitorul sot.El trebuie sa aiba capacitateas sa o intretina, si sa construiasca un cuib.Daca este capabil sa faca acest lucru, este minunat, deoarece indeplineste visurile oricarei soacre, oricat de pretentioase ar fio aceasta.
Iar amenintarea aceea voalata, este si ea buna, nu in sensul ca ar putea fi folosita impotriva celor doi, ci numai pentru faptul ca exista, si orice casatorie nu poate fdi valabila decat de la 18 ani in sus.Pe urma, mi se pare ca putina asteptare, face ca dragostea sa fie mai nepretuita, decat daca te arunci direct cu capul in bulboana.Eu am un prieten, mare amator de dulciuri.Mancand cu lacomie baclavale, sarailii si alte prajituri,a ajuns sa i se faca rau.De aceea o casatorie, trebuie abordata cu simt de raspundere ca sa nu fie un esec regretabil mai tarziu.

Postat pe 12 Mai 2008 05:16
gata am gasit unde trebuie sa scriu.Multumesc celor care-mi dau sfaturi si incerc sa le aplic dar e foarte greu,pana la urma cred ca as putea sa fiu de acord sa fie cu el dar ce-mi doresc e sa-si termine scoala ,macar clasa 8-a ca liceul la o adica poate sa-l faca si la fr daca nu mai vrea la scoala,numai sa se duca...dar la notele care le are...nu cred ca va trece decat sa dea corigente la materiile la care nu-i iese media.Doamne si mi-e ciuda ca e un copil destept,prinde repede nici macar nu trebuie sa toceasca ,decat sa citeasca un pic,uneori prinde si din clasa dar daca nu mai vrea....m-au lasat nervii,m-au lasat puterile ceradu-i sa-si scrie si sa invete,nu mai vrea si gata.Chestia e ca si baiatu o trimite la scoala si o pune sa invete ,o cearta si el dar tot ce stie ea face.

Postat pe 12 Mai 2008 12:29
O problema des intalnita intre parinti si copii! Toate sfaturile sunt f bune! Va multumesc si eu, chiar daca nu am nevoie acum de ele, copilul meu avand doar 4,7 ani. Dar in viitor... cine stie? Ma rog la D-zeu sa am un copil care nu va fi condus de hormoni. Multa bafta in continuare!
KrisLa
Postat pe 17 Iulie 2008 21:40
Intr-o zi Lenuta, care era o fata de la tara si invata la liceu, a venit la maica-sa acasa,si i-a spus:
-Gata mama, de maine nu ma mai duc la scoala.
-Foarte bine, fata mea.Tot nu avea cine se duce cu vaca, asa ca maine te duci tu-i-a raspuns maica-sa in timp ce isi scotea din picioare cizmele pline de noroi.--Dar ploua, si a anuntat la radio, ca o sa fie vreme urata si maine.
-Asa este fata mea, ai dreptate.Dar vaca nu stie asta.
Sunt nevoi ale vietii pe care trebuie sa invatam sa le infruntam.Pentru asta trebuie sa invatam, altfel, viata ne arunca la o parte.Si ceea ce invatam, nu este pentru mamica si nici pentru taticu, fratiorul Costel, sau bunica.Este pentru ca propria ta fiinta sa creasca puternica, si sa invete sa supravietuiasca.Esate pentru ca in fiecare clipa noi trebuie sa ne luptam pe viata si pe moarte cu ingerul.

Postat pe 18 Iulie 2008 18:18
Deja la virsta de 15 ani nu il mai poti trata pe copilul tau ca pe un copil, nu ii poti impune ce vrei tu pt ca stii tu ce e mai bine pentru el. Solutia este sa ai o discutie serioasa cu fata, sa o intrebi ce planuri de viitor are. Atentioneaz-o ca fara scoala nu va putea sa aibe un serviciu calificat si nici un salariu indestulator, ca va fi incapabila sa fie independenta, sa aibe grija de ea insasi. Iar daca va mai avea si copii, va ajunge sa ingroase rindurile femeilor dependente de soti mai mult sau mai putin buni. In general barbatii apreciaza mult mai mult femeile independente financiar si comportamental. Explica-i la ce riscuri se supune daca nu are grija de propriul ei viitor, explica-i ca ea e singura care are puterea de a-si contura destinul si ea alege daca vrea sa traiasca in bataia sortii sau daca vrea sa fie o persoana puternica care va avea posibilitatea sa aleaga orice doreste sa faca in viata. Daca ea doreste ca la 15 ani sa aibe o relatie, foarte bine, insa explica-i riscurile unei sarcini la o virsta asa de frageda. Poate avea o relatie, dar cel mai bine este sa continue sa locuiasca cu parintii, sa continue scoala, iar relatia vine suplimentar, asa are timp sa il cunoasca si pe baiat mai bine. Tot ea ar trebui sa il motiveze si pe baiat sa isi construiasca un viitor, sa mai faca niste cursuri suplimentare, sa obtina un job, sa obtina independenta financiara. Toate bucuriile vietii vor fi sufocate de nevoile de zi cu zi si daca amindoi vor fi inconstienti vor ajunge in scurt timp sa se urasca reciproc si sa se desparta, raminind amindoi fara nici un viitor. Explica-i toate astea ca unui om matur si subliniaza ca tu nu ai nimic impotriva relatiei cu baiatul dar este prea devreme si prea riscant sa se mute cu el, mai ales ca nu au nici macar intimitate. Ce sa faca acasa la el? Curatenie si mincare pentru o familie numeroasa in schimbul a citeva ore petrecute cu el? Nu ii va ramine timp suficient pentru ea si pentru planurile ei.
anamariapop
Postat pe 20 Iulie 2008 13:52
Datorita televizorului, presei, reclamelor,multi copii din ziua de astazi sunt foarte greu de stapanit.
Am trecut si eu prin asa ceva, cu fiica mea, numai ca ea era deja cu liceul terminat. Apoi a intrat si la facultate, dar nu vroia sa asculte absolut nimic din ceea ce o sfatuiam. Tot asa, era cu un baiat care nu prezenta nici o garantie a viitorului. Au fost prieteni si nu numai 4 ani. Am zis si eu ca daca intra la facultate va gasi pe altcineva din preajma ei, dar n-a fost sa fie asa. Pana la urma a aparut un baiat, cat decat potrivit ei si s-au casatorit dupa 4 ani. Acum, multumesc lui Dzeu totul este bine.
Dar am ajuns la concluzia ca pana nu se dau cu capul de tavan, nu stiu ca este acolo. Dar vezi , nu stii niciodata cat de tare se loveste.
Cand i-am spus ca de fapt un om ca acesta ii este potrivit si nu cel dinainte, mi-a spus sa nu mai vorbim despre ce a fost niciodata.
Parerea mea este sa nu fortati limitele, sa nu aveti surprize total neasteptate, mult mai dureroase.
Va avea niste pierderi in pregatirea ei, dar sigur isi va da seama de raul care si-l face singura si va renunta.
Sunt foarte multe aspecte de vorbit despre acest caz, dar incercati sa-i prezentati viitorul, asa cum il vedeti dvs. alaturi de acest"personaj", si ce o asteapta in viata daca nu are nici o pregatire si poate ramane pe drumuri oricand.
Va doresc numai bine, Victoria
cocaVV
Postat pe 22 Iulie 2008 10:17
In general, ni se pare ca judecatile noastre sunt de valoare si orice intentie venita din alta parte este falimentara pentru noi, sau nu se incadreaza modului nostru de a gandi si de a simti.Teoria aceasta este valabila pentru fiecare dintre noi.Ascultam glasul instinctelor noastre pe care le numim judecati de valoare, chiar daca nu valoreaza nici doi bani.Daca ar valora, ar trebui sa rescriem din nou Punguta cu doi bani a lui Creanga.Totusi nu inteleg un lucru.Daca copilul vrea sa se simta adult el trebuie tratat ca atare, si pus in situatia de a rezolva anumite responsabilitati care revin adultilor.In directia asta ar trebui mers, nu pentru a scoate in relief superioritatea adultilor fata de copii, care sunt tratati de parca inca ar purta pempersi.

Postat pe 22 Iulie 2008 21:32
Doamne, de la teorie la practica este cale lunga. Teoria ti-ar spune sa lasi copilul sa-si vada de ale lui, sa-l pui in tema cu ce i se poate intampla, etc. dar practica i-ti arata ca oricat i-ai spune, el, copiulul, are adevarul si varianta lui. Oricat ai vrea sa feresti bolovanul din calea lui,pana nu se loveste, nu se invata. Asa ca dragilor, lasati copilul sa se loveasca, ca nu aveti incotro.Credeti-ma ca sunt o mama patita.
maerangela
Postat pe 23 Iulie 2008 10:16
doamne , si eu m-am confrunt cu asa ceva .fata mea are 17 ani si sunt zile cand nu ne putem intelege.tot timpul trebuie sa fiu puntea dintre ea si tatal sau,el este mai categoric zice da sau nu iar eu trabuie sa aplanez nemultumirea ei dar simt ca ma lasa puterile , totdeauna imi reproseaza ca in fata lui eu nu ii tin partea ca tin mai mult la el.si foarta multa dreptate are maerangela.
danyela99
Postat pe 25 Iulie 2008 08:43
Adolescentii sunt greu de inteles si de stapanit Nu stii niciodata ce au de gand sa faca .La unii merge vorba buna ,la altii amenintarea dar pe unii nu stii cum sa-i iei .Poate ar trebui sa dicuti cu ea ca si cum ar fi matura ,sa deveniti oarecum prietene ,sa-i spui ca o sustii in ceea ce isi doreste dar vrei ca si ea sa si termine scoala ,sa faceti amandoua compromisuri si poate in timp va intelege ca nu i vrei decat binele
marinela_diana
Postat pe 14 Septembrie 2008 16:33
Am o fiica de 14 ani si nu ma inteleg cu ea este foaret recalcitranta.E nevoie de consultul unui pshiolog?

Postat pe 19 Noiembrie 2008 12:55
e cred cel mai greu lucru sa vezi cum iti "deviaza" bebeu care l-ai crescut cu toata implicarea ta posibila ca fiinta omeneasca...dar mai mult decat sa-i oferi o educatie nu poti face pt ea..e adevarat e inca prea mica pt atatea sacrificii la care ar fii supusa cu acel baiat..
chiar si la 30 ani daca te muti cu un "el" viata isi intoarce reversul...e greu si e ceva care se invata...probabil ca multi altii copii,ai rasfatat-o...caci asta e cauza atator "deviatii premature"...incearca pt ea sa te schimbi chiar si la vasrta in care ti s-a format caracterul...ia-o pe toate partile,caci doar tu o cunosti cel mai bine..nu te speria cand te trezesti pusa in fata situatiilor nedorite de tine....vb cu ea la modul ca o intelegi d c isi doreste toate astea...motivele ascunse de ea sunt cauza ca si doreste sa fie departe de tine si aproape de un om care o incurajeaza inniste privinte pe care tu nu le agreezi,probabil...pana la urma trebuie sa lasi de la tine...copii din ziua de azi ne ajung din urma incredibil de rpd...si candva tot va avea viata ei si ea va decide pt ea...da-i o saptamana sau cat crezi tu timp sa stea acolo...cutelefoane adica sa tineti legatura...caci mai mult decat sa ti zic ca varsta ei nu va suporta destul realitatea unei relatii,oricum candva va cunoaste si ea suferinta....caci toti suntem acelasi aluat...bafta multa ....si iti doresc sa ai puterea sa crezi in copilul tau ...cu greseli sau fara, viata merge inainte..
disperata_bv
Postat pe 9 Decembrie 2008 15:47
Foarte bune sfatutile tale vanghelis, sper sa le tin minte pt cand voi trece prin asa ceva (baiatul meu are 9 ani).
Clm
Postat pe 26 Decembrie 2008 10:49
si eu am un baiat de 11 ani si a inceput cu minciuna l-am prins cu tigari(cica ii trebuiau pt. colectie), acum de vreo saptamana am fost la socri si a luat de la ei 150 de euro si i-a ascuns , cand i-am zis la sotul meu m-a intrebat Ce s-a apucat fiul de fumat?L-a intrebat si a zis ca nu , nu i-a facut nimic doar l-a intrebat si cu bani la fel , eu sunt mai severa cu el si stau si ma gandesc daca a inceput acum sa minta si sa ascunda ce o sa faca mai in colo? As vrea un sfat daca se poate?
jade_rodi
Postat pe 5 Ianuarie 2009 11:09
Nu e bine ca minte. Ce inseamna a luat de la ei? fara sa ceara voie a luat banii? Daca da, atunci nu trebuie sa lasi lucrurile asa. Trebuie sa discuti cu el despre gestul lui si despre faptul ca minte.
Clm
Postat pe 5 Ianuarie 2009 15:46
De la: tanta, la data 2008-11-19 12:55:30Am o fiica de 14 ani si nu ma inteleg cu ea este foaret recalcitranta.E nevoie de consultul unui pshiolog?


Copiii la virsta pubertatii sunt extrem de fragili psihic.Se intimpla in corpul uman atit de multe transformari la aceasta virsta ca nu se pune problema ca cineva din afara sa inteleaga cita vreme tu, cel care esti puber nu intelegi ce e cu tine.Mai mult decit atit s-a dovedit ca creierul uman este complet dezvoltat dupa 20 de ani,deci...Doar stiti din proprie experienta cum eram la 15 ani si fara sa avem atita influenta din exterior cita au copii nostri.
Vorbiti cu copiii vostrii si ascultatile parerile, ofurile, fara sa le raniti personalitatea.Fiti la minte ca ei, nu intepeti cu "pe vremea mea", "tu habar n-ai ca esti mic", lasa-ma cu prostiile tale" si alte replici care si pe noi la virsta lor ne scoteau din minti.Tot ce au nevoie este un prieten si sincer, pentru ei nu conteaza daca prietenul e mama/tata sau un strain cita vreme acel prieten pare ca le intelege problemele.Pentru ca da, la 15 ani copiii au foarte multe probleme.
Aemulus
Postat pe 23 Ianuarie 2009 18:07
draga mea.si eu am o fata de 14 ani.ma inteleg bine cu ea bunica o rasfata prea mult dar ce pot sa-ti spun ,in primul rind fi prietena ei chiar daca nu esti de acord cu toate va trebui sa fi si atunci vei avea si rezultatele dorite.e o virsta critica tot ce zboara se maninca dar ei nu inteleg ca nu e chiar asa iti doresc bafta fi cea mai buna orietena si discuta fara perdea cu ea
lilianastoica22
Postat pe 26 Ianuarie 2009 08:45
buna
eu mi-am crescut copilul singura(sotul decedat),au fost zile cand nu prea asculta si atunci intorceam foia din mama buna in mama rea,se purta ea cu mine urat ma purtam si eu ,nu mancare nu bani ,nu tv ,,,faceam totul ce facea ea ..si pana si-a dat seama ca nu este bine ce face,la un moment dat a vrut sa se mute de la mine(traim in sua si aici copii stau cu colegi de camera de la 16 17 ani)am fost de acord,,,cand a inceput sa isi faca bagajul i-am zis ca nu are voie sa isi i-a nimic ,,,deoarece este munca mea si eu fac ce vreau cu ele,cand o sa munceasca o sa isi cumpere ,si-a dat seama ...acum are 23 de ani termina facultatea,are un servici foarte bun si ma asculta mai mult ..daca iese afara cu colegii ii spun sa vina la o ora ..si este cu un sfert de ora mai devreme..dar si-a dat seama ca mi-am sacrificat totul pentru ea si ...succes la toata lumea cu copii si aveti frija de voi si de ei
copii doar incearca terenul...
paulast
Postat pe 7 Iunie 2009 19:14
Paula
valentino
Postat pe 7 Iunie 2009 19:18
De la: , la data 2008-04-25 10:53:58Buna ziua la toata lumea!
Am si eu nevoie de ajutor intr-o problema si nu stiu cum sa o rezolv.Am sa povestesc cat mai scurt si poate ma ajuta si pe mine cineva ca eu nu mai pot sa fac fata.
Ma numesc Mihaela,am 38 ani ,casatorita si un copil de 15 ani,o fata pe nume Cristina si orice as zice si orice as face nu e ma mai asculta.Cam acum un an a cunoscut un baiat care acum are 20 ani si nu stiu ce-o fi gasit la el ca n-are nici casa,n-are servici si lociueste in case date de la stat ,locuinte din alea sociale,unde sta cu parintii lui si cu niste surori.Asta n-ar fi nimic dar deja fata mea nu mai vrea sa mearga la scoala,are multe absente,nu mai vrea sa termine clasa a 8-a ,imi zice tot timpu ca la vara vrea sa plece de acasa ,sa se mute la el.Nu mai vrea sa stea cu mine (zice ca-l iubeste ca pe viata ei )nu face nimic din ceea ce-i zic eu ba din contra face exact invers.I-am spus ca nu sunt si nu voi fi de acord cu ceea ce vrea ea.Am gasi-o de multe ori acasa in loc sa fie la scoala si odata am luat-o de mana si am dus-o inapoi la scoala si s-a suparata sasa de tara incat a fugit de acasa.M-am dus la politie ,am luat pe un ofiter care era de serviciu atunci si m-am dus la el acasa ,am luat-o de acolo si m-a amenintat ca daca n-o las cu el sau daca ii fac ceva lu ala va fugi de tot de acasa si n-o s-o mai vad nicidata sau a zis ca o sa faca ceva ce o sa regret toata viata.Am incercat si cu vorba buna si cu pedeapsa si nu mai stiu cum s-o dau cu ea.Nu vreau sa fac rau la nimeni ,nu vreau sa sufere nimeni dar nici nu vreau sa o las sa-si distruga viata de la varsta asta.Nu stiu ce sa fac,poate cineva sa-mi dea si mie un sfat?A mai trecut cineva prin asa ceva?Nu stiu ce metode sa mai gasesc ca sa-i bag mintile in cap.
Multumesc antipipat.






cunosc o fata care are 17 ani si are si copil.....


eu am 16 ani....

cand eram in clasa a 8a si eu gandeam la fel...(Adica am trecut printr-o situatie aemanatoare....apoi miam dat seama ce il poate duce capul si l-am lasat balta....ce sa imi bat eu capul cu un prost....acum sunt foarte fericita pentru ceea ce am facut...)incearca sa comunici cat mai mult cu ea...iti inteleg durerea de mama dar....o sa ii treaca....spun ca si mama era inebunita...dar cand a inceput sa comunice cu mine mai mult...am inceput sa vad lucrurile altfel...

acum sunt singura de 7 luni de zile(chiar astazi am implinit cele 7 luni de zile) si ma simt destul de bine singura...
Livia03
Postat pe 29 August 2009 16:01
neintelegeri cu copii care nu mai sunt copii!..stau si ma intreb cum s/o fi rezolvat problema persoanei care a deschis topicul..pentru ca a trecut cam mult timp de cand a fost deschis...
...ideea e ca la 15..16 ani in timpurile actuale..adolescentii sunt mai mult adulti decat copii...
...stiu ca principiul e sa ajungi la varsta majoratului cu niste studii terminate..sa ai cu ce te intretine si pe urma de abia sa te mariti/insori...
...cum am mai spus la 15/16 ani un individ poate fi destul de maturizat atat fizic cat si psihic..si ar putea fi o mare greseala sa fie tratat ca pe un copil de gradinita...ceva de genu..ghilimele..faci ce iti spun eu pentru ca te oblig...si nu te poti lupta cu mine..
....imi amintesc ca pe la vreo 14 ani..in vacantza dintre clasa a 8a si a9a..tot asha i/am zis si eu maica/mii ca nu vreau sa ma duc la liceu in Bucuresti(eram la tzara la bunica/mea)..si ca vreau sa ma marit..bineinteles ca m/a luat la bataie...am ridicat si eu mana la ea...nu mi/a folosit la nimic...s/a facut cum a vrut ea....o urasc si acum pentru asta...rezultatul tot ala a fost..am terminat liceul si m/am maritat...nu pot sa zic ca am ajuns bine...tocmai asta e problema...dar anii aia pierduti aiurea nu se recupereaza...simplu si ca ai un liceu si ca nu ai...daca e sa mori de foame ..mori si cu facultate...
...astfel de pareri radicale...venite din partea persoanei adolescente...cred eu ca se trag din ne/trairea adolescentei cum ar trebui traita...nu stiu cum trebuie traita..dar daca nu ai nici o libertate ajungi fiara care isi cere viatza si care da peste o alta fiara mai mare...respectiv parinti cu planuri mari pentru viitorul odraslelor lor pe care le vad la modul ideal si nu cum sunt in realitate...
...mie o sa/mi para rau pana la moarte ca nu mi/am trait bucata ai de viatza..care se numeste adolescentza...acum timpul e trecut si trebuie sa traiesc matur.
garbo055472
Postat pe 13 Decembrie 2009 16:54
Copiii nostri ar trebui sa invete din greselile noastre ale parintilor,dar de parca asculta?.oricati copii ai avea nu seamana la fire unul cu celalalt si de fiecare data unul este oaia neagra a familiei ,ori ca ne place ori nu asa se intampla.
ioana_50
Postat pe 16 Decembrie 2009 15:52
da,da...ei tre sa se nasca invatati, sau sa invete de la parinti, sa nu greseasca asa cum au facut ei
ma lesi??
pana nu dai cu capul...si apoi, eu nu consider ca parintii mei ar fi un exemplu de urmat, neaparat, asadar, de ce sa invat asa??
ce, singura nu pot sa gresesc?
zambila
Postat pe 16 Decembrie 2009 15:58

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
RUGACIUNE CATRE DUMNEZEU!1De la: allexanndrra 24 Noiembrie 2009 05:06
Am nevoie de un sfat2De la: lostangel86 17 Octombrie 2008 15:39
Eu cred ca daca il rogi pe Dumnezeu sa te ajute ca sa mergi pe drumul drept si sa te supui lui,omul are devii puternic si nu i-ar mai pasa de gurile rele si le-ar lasa sa vorbeasca singure pana le-ar sari ochii17De la: ingerasulluptator 12 Martie 2013 23:42
sa judec cu inima sau cu capul 6De la: bluelight 20 Februarie 2010 10:09
numai eu si el 14De la: regi_15 16 Noiembrie 2008 00:51
Setari Cookie-uri