Cum ne invingem fricile?


Eu am o multime de frici..ca voi fi abandonata, ca o sa gresesc, ca o sa dezamagesc... Nu imi dau seama de ele decat atunci cand sunt "amenintata" de ceva.. e oribil!
garbo_1681
Postat pe 20 Aprilie 2012 16:38
te confrunti cu ele: accepti cel mai rau scenariu. Si iti trece.
quasaria
Postat pe 20 Aprilie 2012 16:44

Si cine/ cum te "amenintza"?... tzi se :zbate ochiu/ te balbai/ tremuri/ ametesti si lesini/visezi urat(ca frumos nu tii minte)....cum?...te rog fr.!
Fss_ssu
Postat pe 20 Aprilie 2012 18:25
De la: garbo_1681, la data 2012-04-20 16:38:59
Eu am o multime de frici..ca voi fi abandonata, ca o sa gresesc, ca o sa dezamagesc... Nu imi dau seama de ele decat atunci cand sunt "amenintata" de ceva.. e oribil!


Infruntandu-le. Curaj, si eu am aceleasi temeri inca din copilarie, alimentate de inconstienta parintilor mei!
charmelen
Postat pe 25 Aprilie 2012 16:13
da,un psiholog renumit,bernie spiegel,a zis ca trebuie sa iti imaginezi ce se poate intampla mai rau,apoi mai rau de atat,si asa mai departe,pana ajungi la cel mai rau scenariu.
si sa te incurajezi,in interioriul tau,pur si simplu sa iti spui curaj,poate va fi bine,totul se rezolva,etc.
daniilia
Postat pe 29 Aprilie 2012 05:50
Cu multa grija si atentie!Nu te mai gandesti la ele si atunci dispar !!Succes!
Jojolin
Postat pe 30 Aprilie 2012 03:35
Intr-adevar nu e un sentiment placut si nu e o buna alegere sa traiesti cu teama de ceva tot timpul.Trebuie sa incerci sa gandesti in felul urmator:NIMENI NU E PERFECT.De ce vei cauta perfectiunea de aceea vei ajunge sa regreti tot mai multe.In fiecare clipa luam decizii.Dar daca stam sa ne gandim ca atunci cand am decis am facut-o pt ca asa am vrut si atat am putut pe moment,atunci in felul acesta orice esec va fi trait si acceptat mai usor.De probleme nimeni nu scapa.Pt ca invatam din probleme.Accepta totul de la viata,bune si rele,lucruri si oameni,idei si fapte.Nimeni nu iti poate garanta ca nu vei gresi sau ca nu vei avea de suferit de pe urma greselilor tale,insa crede-ma,pt ca sunt facu-te de tine tot in capul tau se vor bate,asta insemnand ca tu va trebui sa iei alte decizii,de a trece peste ele.Cerem sfaturi de la altii,apoi pe baza lor analizam situatia noastra,vedem ce dorim,unde dorim sa ajungem si apoi luam decizia finala.Nu e totul placut pe lume,insa nu exista sa nu te poti descurca intr-un fel sau altul.
Incearca sa fi om.Omul isi ofera marje de a gresi.Omul nu e perfect.Accepta-te ca atare.Si uita-te si in jurul tau.Vei vedea ca nimeni nu se asteapta de la tine sa fi perfect(a).Cum nici tu nu ar trebui sa astepti acest lucrut nici de la altii,nici de la tine.
trandafir1
Postat pe 3 Mai 2012 16:11
Da,gandirea pozitiva este un factor care ajuta dar nu si in cazul in care
frica apare pe fondul unei vaste amintiri (neplacute)din copilarie,care netratata ramai cu ea toata viata.
Chiar si cu tratament anumite persoane nu se vindeca pana cand,ele insele nu fac (rau)la fel X nu incerca sa faca exact ce le inspaimanta.Altii invata cum sa determine frica si s-o imprastie in jurul lor,doar ca asa se simt ei bine.Ex: filmele violente...
Ex: sa mearga cu rolele/ bicicleta/ barna/ sarma la inaltime...etc astea sunt exemple mai domestice,dar exista frica la inceputul practicii....eu recunosc:)
Fss_ssu
Postat pe 6 Mai 2012 23:22
exista tot felul de "frici"... eu de exemplu am avut frica de inaltime - inca mai am, si am facut via ferratta intr-o amarita de coarda, cu haul sub mine... Am mai avut fobie de masini dupa ce am avut accident. Conduceam cu ochii strins inchisi de frica. Aveam senzatia ca tot ce misca imi striveste masina precis.

Mi-ar fi fost imposibil sa continui daca n-as fi acceptat in adincul sufletului ca, la urma urmei, o viata avem toti, si daca e sa se intimple o sa se intimple oricum. Daca e sa mori, poti sa mori pe trecerea de pietoni sau pe trotuar ca intra unul cu masina in tine, mori cind te uiti la televizor pentru ca atunci si aiurea te lasa corazonul, te imbolnavesti si mori pur si simplu. Nu trebuie sa te urci pe varf de munte pentru asta, sa mori e mult mai simplu si "accesibil" - mai devreme sau mai tirziu se va intimpla oricum. Fie ca intre timp faci niste lucruri pe care ti le doresti, fie ca nu. Mori si daca nspe ani stai ca popindaul in fund in vf. patului sa nu ti se intimple nimic. Tot ti se intimpla.

Daca in mintea ta demontezi "worst case scenario", o sa dispara si teama. Oricum ar fi ea, de orice natura; fie si instinctuala.
Ca e bine sau nu e bine sa dispara, e o alta discutie....
quasaria
Postat pe 7 Mai 2012 00:45
Absolut! :)
...dar importat este, sa ajungi macar odata in varf!
Fss_ssu
Postat pe 7 Mai 2012 01:21


cu frica cu tot...:-)))
quasaria
Postat pe 7 Mai 2012 02:08
Nu,nu e bine sa dispara: spontan/ complet/ definitiv....frica are uneori si parti bune :)
Foarte important ar fi sa te cunosti / tine f. bine si sa stii cand frica te indeamna 'spre
decoperiri noi,care iti scoate in relief adrenalina,te incarca si te linisteste in final.
Desigur, ma refer la alt gen de frica.....:)
Fss_ssu
Postat pe 7 Mai 2012 12:57
Fiecare dintre noi ne nastem cu un anumit numar de frici. Trebuie sa ne confruntam cu situatiile care le genereaza ca sa scapam de ele! Doar asa ne "imunizam" impotriva lor! Fricile trebuie recunoscute, "consumate" si asumate. Doar asa te eliberezi de ele. Altfel, vom experimenta la nesfarsit situatiile care ne genereaza fricile, iar asta inseamna ca am ales calea suferintei.... Stiu ca nu este cea mai facila "reteta"...Iti recomand sa citesti catea "Iertarea" scrisa de Luminita Pavel.

Sau, incearca sa privesti altfel lucrurile: fricile pe care le avem au cauzele in interiorul nostru- neincrederea in sine, neincrederea in persoanele de langa noi, poate anumite intamplari din copilarie (despre care cu mari eforturi de amintim...) au generat aceste frici (poate cineva drag noua ne-a oferit in mod conditionat dragostea, argumentand ca daca facem... sau nu facem ceva, ne iubeste mai mult sau mai putin sau deloc... ma intelegi, modul in care multi dintre parinti relationeaza cu copiii lor...sau, poate, cineva drag noua a suferit foarte mult din cauza acelorasi frici pe care noi le-am preluat in mod inconstient - cunosti, probabil, cazurile fetitelor cu mame abuzate fizic de catre soti- mame care au suportat/au acceptat de-a lungul casniciei acest tip de comportament - iar atunci cand fetitele au devenit femei s-au casatorit cu barbati agresivi, tocmai pentru ca modelul tatalui a fost singurul model de barbat pe care l-au cunoscut iar modelul casniciei parintilor a fost un model "firesc" ...) si multe alte exemple as putea sa-ti dau... iar acele intamplari au lasat 'urme" in subconstientul nostru generand teama de a nu fi abandonat, teama de a nu gresi, etc.... Incearca sa descoperi cauzele care au dus la aparitia fricilor, sa schimbi ceva din atitudinea pe care ai invatat-o pana acum, sa ai mai multa incredere in tine. Mergi pe principiul ca de ce ti-e frica nu scapi si actioneaza tocmai invers. Increderea in sine si gandirea pozitiva( cum mai spunea cineva pe acest forum ) ar fi calea - nici asta nu foarte simpla :)
garbo133459
Postat pe 8 Mai 2012 09:21
Interesant topikul.... Dar ce te faci cand ai ajuns la "cel mai rau scenariu posibil" si nu-l poti accepta? Adica ok, mi-am imaginat ce e poate intampla cel mai rau si... e naspa, ajung la depresie si anxietatea e in floare!
Tocmai asta e problema cea mare a oamenilor anxiosi: si-au imaginat "cel mai rau scenariu" si le este extrem de frica de el, le e extrem de frica sa nu ajunga in acea situatie in care trebuie sa-l confrunte. Si? Ce facem in cazul asta? Cum ne pastram luciditatea?
Coriss_2938
Postat pe 9 Mai 2012 13:23
Si da, exemplul cu fetita care si-a vazut mama abuzata de tata, este adevarat...Dar ele la randul lor nu se casatoresc cu un agresiv pt ca asa au vazut acasa...nu ne alegem partenerii pt ca dorim sa pastram un tipar,un model al tatalui... Ne casatorim cu acelasi gen de barbat pentru ca am fost invatati ca trebuie sa ne depasim limitele, ca trebuie sa ne depasim parintii in cunostinte si-n abilitati...Si atunci, fetita care si-a vazut mama abuzata o sa ia un agresiv de sot inconstient dorind sa-l dea pe brazda, sa reuseasca sa faca ce n-a putut mama ei...sa-l schimbe si sa fie bine...
Coriss_2938
Postat pe 9 Mai 2012 13:27
``Teama nu este dumanul tu, ci slbiciunea propriei tale mini.``
AngeloBluLdy
Postat pe 23 Mai 2012 13:18

Recomandari

Setari Cookie-uri