Poate că ți s-a întâmplat și ție sau ai primit și tu un astfel de “semn” pe care nu ai știut cum să îl interpretezi fără să pară că durerea ți-a luat și “mințile” și sufletul tău caută să vadă semne acolo unde nu sunt sau în orice ar putea să îți aline durerea pierderii... Poate într-o dimineață, când te întorceai de la cimitir... Poate într-o după-amiază tăcută, în care dorul ți se cuibărise în piept și îți ardea stomacul... Sau poate într-un colț al grădinii unde obișnuia să stea mama, tata, bunicul, iubirea vieții tale…
Și acolo, în acel moment în care nu așteptai nimic — sau poate în adâncul inimii tale așteptai totul — un fluture oarecare s-a învârtit în aer în jurul tău. Sau s-a așezat pe mâna ta. Nu s-a speriat. A rămas o clipă. O clipă destul de lungă cât să simți că nu e o simplă întâmplare. Și undeva, în interiorul tău, o voce blândă s-a strecurat și a spus: "E un semn. E ceva. E cineva."
Se spune că atunci când "pleacă", sufletele nu pleacă de tot, nu dispar în neant, ci se transformă...
Se spune că, atunci când cineva drag moare, nu dispare. Doar se mută. Se transformă. Se retrage într-o formă pe care ochii nu o mai pot cuprinde, dar inima — inima simte. Și uneori, sufletele celor plecați caută să ne spună că sunt bine, că încă ne iubesc, că veghează asupra noastră.
Fluturii par a fi unele dintre cele mai des întâlnite simboluri prin care sufletele revin să atingă, discret, lumile noastre. Nu vin cu sunet. Nu ne vorbesc în cuvinte. Dar apar — în mod repetat, inexplicabil, în locuri în care nu i-ai mai văzut niciodată sau unde nici nu ar trebui să fie. Și mai ales atunci când durerea e mai grea și dorul mai acut.
Simbolistica fluturelui, mesagerul nevăzut al iubirii eterne
Fluturele este, în multe culturi și tradiții spirituale, mesagerul dintre lumi. Un simbol al sufletului eliberat. Fragil și delicat, dar în același timp purtător de mistere și taine profunde.
În toate colțurile lumii, din vechime până azi, fluturele este văzut ca un simbol sacru. Nașterea sa, aparent banală, este în esență o minune: o ființă care pornește ca o larvă, se închide în tăcerea unui cocon și iese la lumină sub o formă complet nouă, ușoară, liberă. Ce poate fi mai simbolic pentru sufletul omenesc? O trecere, o transformare, o eliberare.
De aceea, când cineva drag pleacă dintre noi, iar apoi fluturii încep să apară în preajma ta, e ca și cum ți s-ar spune: "Sufletul a trecut prin coconul morții, dar a ieșit dincolo — viu, liber și luminat. Nu e sfârșitul, ci începutul altui fel de existență."
În Japonia, se spune că atunci când un fluture alb intră într-o casă, este sufletul unui strămoș venit în vizită. În cultura mexicană, fluturii monarh apar în perioada Zilei Morților și sunt considerați spiritele celor reveniți pe Pământ. La greci, cuvântul pentru "fluture" este același cuvânt pentru "psihé" — suflet.
Fluturele aduce cu el, tăcut, mesajul transformării și al reînvierii. Nu doar al celui plecat, ci și al tău. Pentru că și tu treci, în acel moment, printr-o formă de moarte simbolică: viața ta se schimbă, lipsa doare, și lumea capătă alt contur. Dar fluturele apare să-ți amintească: și tu vei renaște….
Fluturele alb - un semn de liniște, ghid spiritual, veghere nevăzută
Așadar, atunci când vezi un fluture — mai ales unul alb, delicat, care nu se teme de tine, care se apropie cu o prezență blândă — poate fi mai mult decât un simbol. Poate fi chiar o prezență. Un gest. O mângâiere invizibilă.
Nu este deloc întâmplător că cei mai mulți oameni povestesc despre fluturi albi care apar după o pierdere. Albul, în multe tradiții, este culoarea purității, a sufletului curățat, a păcii veșnice. Atunci când un fluture alb se apropie de tine — în special în clipe în care ești copleșit de dor sau în momente de tăcere adâncă — el nu vine singur.
Foto: Soho A Studio /ShutterstockSe spune că fluturii sunt ghizi spirituali ai sufletelor către lumină, către ceea ce unii numesc Rai. Ei ajută la trecerea lină, la desprinderea blândă de lume. Iar uneori, după aceea, revin. Nu pentru ei. Ci pentru noi. Revin ca să ne aline. Ca să ne spună, fără vorbe, că acel suflet drag și-a găsit calea. Că este în siguranță. Că nu ne-a uitat.
Uneori par să se arate în momente foarte precise:
- La puțin timp după moartea cuiva, ca un „la revedere” blând.
- În ziua în care îți este cel mai dor, deși nici nu ți-ai spus în cuvinte.
- În locuri familiare.
- Sau exact în clipa în care, în gând, întrebi: "Unde ești? Dă-mi un semn..."
Fluturii care se așază pe tine: o formă de comunicare subtilă
Mulți oameni povestesc că, după pierderea cuiva drag, fluturii vin în moduri ciudat de intime:
- Se așază pe umeri, ca o îmbrățișare discretă.
- Stau nemișcați pe palme, parcă ascultând ceva.
- Apar fix în același loc, din nou și din nou, într-un loc legat de persoana iubită.
- Îi vezi exact când te rogi, când îți vine să plângi, sau când întrebi în gând: "Mai ești cu mine?"
Unii oameni spun că au simțit, în acele clipe, un val de căldură. O liniște. Un răspuns. Alții se tem că poate e doar închipuire. Dar adevărul e simplu: ceea ce simți cu adevărat, rar e o iluzie. Uneori, fluturii care apar și pleacă în mod inexplicabil și bizar vin să aline, să ne asigure că cei plecați sunt bine, că și noi o să fim bine…
De ce apar fluturii în preajma noastră chiar atunci când ne este cel mai dor
Foto: LovelyColorPhoto /ShutterstockPoate pentru că sufletele celor dragi simt când ne doare. Poate pentru că iubirea adevărată transcende distanța, timpul și moartea. Și poate pentru că, atunci când te gândești cu tot sufletul la cineva plecat, deschizi un canal invizibil — o punte — între lumi.
Fluturele nu vine să înlocuiască persoana pierdută. Dar poate veni ca să-ți spună că nu ești singur. Că nu ai fost abandonat. Că acea iubire încă e vie, doar că are acum o altă formă. Și mai presus de orice, vine să-ți amintească de ceva ce uităm în mijlocul durerii: Sufletul nu moare. Iubirea nu se termină. Și prezența celor dragi nu dispare — doar se transformă în tăcere, în vânt, în lumină… în fluturi.
Dacă ai văzut și tu un fluture după ce ai pierdut pe cineva…… nu încerca să explici. Nu te întreba dacă e „adevărat”. Nu întreba pe alții ce cred. Ascultă ce simți tu. Pentru că în lumea celor plecați și a celor rămași, care încă iubesc în ciuda dispariției fizice a celui drag, iubirea nu are nevoie de logică.
Foto fr si main: Rasputin Viktor /Shutterstock
Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi.
Ca redactor,...




”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună
Prelungim termenul de înscriere ca voluntar pentru copiii abandonați. Ultima zi de înscriere: 10 octombrie