Cu toții avem amintiri de la tot felul de examene. Uneori, le-am simțit ca pe niște momente trecătoare de bilanț, alteori ca pe un sfârșit sau început de lume. Pentru unele am învățat cu pasiune, pe altele le-am tratat ca pe un rău necesar. Unora le-am înțeles rostul. Altora – nu. Notele, trecătoare și ele, corecte sau nu, s-au dovedit frânturi ale unor etape sau experiențe, nicidecum definiții invariabile ale ființei noastre.
Mâine, absolvenții clasei a opta susțin prima probă a Evaluării Naționale. Iar pentru absolvenții de liceu, în curând, va începe examenul de bacalaureat. Fie că suntem profesori, părinți, bunici, prieteni, că avem treabă sau nu cu sistemul de educație, suntem cu toții responsabili de emoția pe care o atașăm cuvântului „examen”. Am încredere că suntem capabili să-i protejăm pe tineri de „senzația de mers la tăiere”. Citește continuarea pe educatieprivata.ro
Sursa foto: AtlasStudio/ shutterstock.com
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie