2 Februarie 2022 publicat în Psihologie 59 share-uri

Să facem cunoștință cu membrii familiei noastre interioare, iată un minunat cadou de fiecare zi pentru autocunoaștere și dezvoltare personală.

*un articol de Monica Magureanu - coach sistemic, reImagine.ro

Cum ai putut să faci așa ceva? Mereu strici lucrurile când te lași purtată de sentimente!

Sigur nu îi va plăcea prezentarea pe care am terminat-o aseară târziu! Nu poți să faci și tu un lucru bun! Stai puțin dar merit mai mulți bani pentru că am făcut ore suplimentare! Meriți, zici?!

Nu, nu este un dialog între doi îndrăgostiți sau o discuție între colegi la serviciu deși ar putea foarte bine să fie așa. Câți dintre voi nu v-ați confruntat cu situația în care dialoguri mai mult sau mai puțin similare se întâmplă în mintea voastră? Și nu, nu este nimic în neregulă cu asta. Pur și simplu se întâmplă. Mie mi se întâmplă destul de des și la fel de des am tendința sî încerc să le opresc. Hai să termin de citit cartea asta sau poate să fac puțin curat? Sau ies să alerg, clar asta o să ajute... Și pentru moment se opresc..

Dar dacă nu am încerca să le oprim, ci să le cunoaștem mai bine?

Dacă sunteți curioși de ce apar, de ce uneori poate chiar va afectează activitățile de zi cu zi sau poate de ce au să vă spună de fapt Richard Schwartz propune o altă perspectivă prin intermediul modelului sistemelor familiale interne.

Conform teoriei acestuia în interiorul nostru se află o mare familie alcătuită din ceea ce el numește părți. De obicei ceea ce vedem sau conștientizăm sunt efectele acestora în viața noastră însă ce ar fi, propune el, dacă aceste părți ar fi privite drept indivizi, cu personalități diferite, cu motivații diferite dar care alcătuiesc un sistem, o familie, o ființă umană? Fiecare persoană are un număr de părți și nu există părți rele spune autorul modelului.

Avem cu toții un Sine, o prezență plină de compasiune capabil să ne conducă viața însă nu întotdeauna o face. De ce?

Și aici intervin Părțile. Pe de o parte părțile vulnerabile, cele care cuprind stările emoționale sau credințele rezultate în urma unor evenimente dureroase din viața noastră. De cealaltă parte părțile protectoare, care motivate de cele mai bune intenții, vor să ne ferească de emoțiile dureroase pe care părțile vulnerabile le conțin.

De obicei părțile vulnerabile sau exilații sunt tinere, captive în trecut la vârsta la care evenimentul s-a petrecut. Sunt disperați după grija și atenția de care nu au avut parte la acel moment. Imaginați-vă un copil de trei sau patru ani care, fără alte explicații, este despărțit chiar și pentru câteva zile de mama lui. Poate a trebuit să se interneze pentru o afecțiune fiziologică sau a trebuit să plece în delegație, în orice caz cel în grija căruia rămâne are multe pe cap deși copilului nu îi lipsește nimic. Ce ar putea simți acest copil? Tristețe copleșitoare sau singurătate, confuzie pentru că persoana care îl iubește a dispărut, poate că este el de vină... și tot așa.

Foto: Lia Koltyrina /Shutterstock

Părțile protectoare sunt de două feluri dar în general se regăsesc în roluri care nu sunt în natura lor și în care au fost forțați pentru a ține exilații închiși. Deși comportamentele lor pot fi dăunătoare intențiile lor sunt mereu pozitive. Managerii acționează strategic și preventiv ca nu cumva exilatul să iasă la suprafață. Dacă ne raportăm la exemplul de mai sus o parte poate prelua inițiativa în așa fel încât tristețea să nu ne copleșească sau credința ca nimeni nu ne iubește să nu se activeze. Poate deveni sociabilul, mereu înconjurat de prieteni, colegi, mereu dispus să renunțe la timpul său pentru a asculta un prieten la ananghie chiar dacă asta înseamnă mai puțin somn pentru el. Manageri sunt concentrați pe planificare, control și să facă lucrurile să meargă.

Pompierii sunt părțile reactive care acționează atunci când exilații evedează. Când în exemplul menționat sentimentul de singurătate devine copleșitor se vor refugia în puțin mai multe pahare de vin, în muncă sau alte actvități extreme. Pompierii au în general un comportament impulsiv, compulsiv și pot conduce chiar la adicție. Orice pentru a trimite la loc partea exilată.

Deci? Ce putem face pentru noi cu acest model?

În primul rând putem să identificăm gândul, sentimentul, emoția, partea care percepem ca la un moment dat ne afectează sau ne blochează activitatea, relația, proiectul.

Pasul următor ne invită să ne concentrăm atenția asupra acesteia și să devenim curioși în loc să încercăm să ne împotrivim, să facem cunoștință cu acest membru al familiei. Să îl întrebăm ce intenție are și câți ani are. Vom fi surprinși că dincolo de aparențe nu vrea decât să ne protejeze. Și cum ne raportăm la cineva care vrea să ne protejeze? Cu blândețe și compasiune, nu?

Pentru că în cele din urmă nu este nimic în neregulă cu nimeni ci doar, posibil, să ni se fi întâmplat ceva ce nu a fost în regulă. Nu eu sunt trist, nu eu greșesc mereu, ci o parte din mine face acest lucru și, deși nu le cunosc, în mod sigur are motivele ei să o facă.

Să facem cunoștință cu membrii familiei noastre interioare, iată un minunat cadou de fiecare zi pentru autocunoaștere și dezvoltare personală.

Foto fr si main: Shymanska Yunnona /Shutterstock


Monica Măgureanu – practician şi formator autorizat în Metoda Referenţialului Arhetipurilor Personale, consilier de dezvoltare personală, coach – are o experienţă de peste 16 ani în comunicare. Absolventă a...

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri