Atesh Enoh nu este, poate, designer-ul care se adaptează din mers, el este mai degrabă creatorul care în piesele sale are descrieri vestimentare atât feminine, cât și masculine, are talent divin, răbdare și îndemânare în lucrul cu mătasea naturală și, poate, cel mai important, îmbină perfect tradiția cu inovația. O încercare de a domina prejudecăți. Un designer tânăr, cu multe vise…
Ce anume te-a atras spre această meserie, de unde pasiunea pentru design vestimentar?
Din punctul meu de vedere, nu eu am ales această meserie, ci meseria m-a ales pe mine. Atunci când eram copil, mergeam cu mama să își facă hainele pe comandă, la diferite croitorii- ea își face și acum hainele pe comandă, chiar și eu îi mai fac atunci când am timp. De fiecare dată plecam acasă cu câte un nasture sau o bucată de material din atelier pe care mai apoi le coseam singur. Știu să cos de la vârsta de șase ani.
Cu siguranță, această pasiune pentru fashion o moștenesc de la mama. Este o persoană foarte elegantă, foarte feminină, știe cum să se îmbrace și își alege haine care o pun în evidență. Mi-a fost un professor foarte bun în acest sens. La vârsta de șapte ani, am studiat vioara, pentru că acesta era visul părinților mei, dar pe mine nu m-a atras.
Cu toate acestea, am continuat lecțiile de vioară până la vârsta de 11 ani, când am decis să îmi urmez adevărata pasiune- croitoria. “Hai să vedem ce poate să iasă din tine,” mi-a spus vecina Irina atunci când mi-a făcut cadou prima mea mașină de cusut Ileana. Pe atunci aveam doar 14 ani iar primele mele încercări au fost o fustă și o pereche de pantaloni evazați în stilul anilor 70 creați din draperiile mamei. Deși nu aveam deloc experiență, am fost ghidat de pasiune, imaginație, dar și de ceea ce văzusem în atelierele de croitorie vizitate alături de mama.
La vârsta de 15 ani am cunoscut-o pe Laura Hîncu, iar in atelierul ei mi-am desfășurat practica până la vârsta de 18 ani când am ales să urmez Institutul de Modă. Îmi doream să aflu ce se întâmplă în spatele unui brand de creație și am aflat că este o muncă intensă.
Într-un atelier de modă există designer, croitorese și croitori care depun un efort extrem de mare pentru ca produsul final să iasă impecabil și drept urmare, să iasă la vânzare. De fapt, aș spune că nimeni nu ar cumpăra un produs care nu arată perfect, nu?
Am învățat că imaginea vinde, iar finisajele fac diferența. Laura Hîncu a fost cea care a insistat să îmi educe gustul, să fiu atent la cum mă îmbrac, să fiu minimalist, precum mătasea.
Știu acum să realizez atât haine de damă, cât și haine bărbătești. Mă mândresc foarte mult cu acest lucru deoarece am muncit foarte mult să le stăpânesc pe amândouă, chiar exagerat de mult! Au fost multe nopți nedormite în care mă puneam la încercare să văd dacă pot să fac tot ceea ce îmi doream să fac.
Chiar dacă părinții mei nu au fost de acord niciodată să merg pe acest drum (ei mă vedeau un businessman) eu cred că aceasta este vocația mea și voi face în continuare ceea ce îmi place. Iubesc să relaționez cu oamenii, să le ascult punctul de vedere, să îmi spună cum ar purta ei haina respectivă, iar de aici se nasc și ideile mele.
Pe mine mă inspiră oamenii. Orice fel de oameni, cei agitați, cei calmi, cei care îmi spun- “Vreau să mă faci frumos, frumoasă! Vreau să mă faci să fiu unic, unică!”
Ce înseamnă să faci practică pe mătase? Este greu, este o muncă ce necesită o tehnică aparte?
Lucrul cu mătasea este, într-adevăr, o provocare. Totul începe cu organizarea și fixarea materialului, un pas esențial înainte de finisarea produsului.
Nu poți croi mătasea foarte ușor pentru că “se joacă”, este un material pe care este nevoie să îl controlezi. Am testat o lună de zile croitul pe mătase, apoi, ușor, ușor, mi-am intrat în mână. Cine știe să croiască mătasea este un adevărat artist.
Ce școală ai terminat?
Am terminat Institutul de Modă de la Milano. Am început în anul 2018 și a durat patru ani. Am plecat un copil și am devenit un om matur cu experiență, am cunoscut oameni care mâncau moda pe pâine, care scoteau tot ce este mai bun dintr-un elev.
Nu pot să spun că a fost totul perfect, pentru că au fost destule momente care m-au afectat, însă mi-am dat seama că eu eram acolo cu un scop- să devin foarte bun. Profesorul de croitorie mi-a spus că vede mult potențial în mine și m-a asemănat cu Gianni Versace.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la această facultate a fost faptul că îți deschidea numeroase oportunități către case de modă renumite din Italia și Franța, cum ar fi Armani, Versace, Prada, Gucci sau Chanel. Aș fi avut ocazia să rămân acolo, însă mi-am dorit să revin în România să fac pentru ceva unic pentru cei de aici.
La noi, din fericire, există oameni care nu se regăsesc în hainele din magazinele fast fashion. Mulți clienți mă provoacă să le reîmprospătez garderoba. Descoperindu-le personalitatea, scot la lumină frumusețea lor prin haine, iar asta este o adevărată împlinire.
Ce îți place să îmbraci mai mult? Femeia sau bărbatul?
Femeia este pentru mine o muză. Îmi place eleganța feminină. Asta m-a făcut să devin creator de modă. Mama a fost cea care m-a inspirat atunci când o vedeam cu tocurile ei înalte și cu rochiile ei de mătase sau cu deux-pièces-urile pe care le purta. Dar și liniile bărbătești mă inspiră să creez. Repet, însă, femeia este punctul meu forte.
Ce materiale folosești cel mai mult și de ce mătasea este materialul favorit în creațiile tale?
Pe lângă mătase, folosesc și stofe de cea mai bună calitate. Stofa este un element esențial în croitorie, folosit dintotdeauna și apreciat pentru eleganța și durabilitatea sa.
Oferă valoare oricărei ținute, fie că vorbim despre stofă cu mătase, stofă cu bumbac sau stofă cu cașmir – un material deosebit de rezistent și rafinat. O piesă vestimentară realizată din astfel de materiale poate fi păstrată generații întregi.
Cu toate acestea, cel mai mult iubesc mătasea. Folosesc și bumbac și in, toate materiale naturale, deoarece femeile își doresc țesături fluide, elegante, care să le ofere confort și rafinament. Vara, inul este alegerea ideală atât pentru femei, cât și pentru bărbați, în timp ce, pentru ținute all season, prefer bumbacul și materialele adaptabile.
Colecția nouă a lui Atesh Enoh?
Da, lucrez acum la o colecție nouă în care am inclus foarte multe elemente naturale. Este o colecție de suflet, vreau să fac cu ea înconjurul lumii.
Îmi doresc să prindă publicului pentru că este creată din dragoste. Se numește Je t’aime, pentru că nu pot să creez fără iubire. Dumnezeu m-a înzestrat cu mult talent și cu multă iubire pe care să o ofer altora. Creez lucruri care uneori mă suprind. Doar din iubire.
Care sunt cele mai cerute piese vestimentare din mătase?
Rochiile din mătase fluidă, piesele din mătase duchesse și tafta, care se foloseau în perioada Marie Antoinette. Din acest tip de material se fac rochiile pompoase, extravagante. O femeie care va purta o piesă din acest material este scoasă din anonimat.
De asemenea, tricourile și pantalonii din mătase pe timpul verii, iar pe timpul iernii sunt cerute cămășile din mătase pentru că se adaptează la temperatura corpului. Pentru bărbații care își doresc un stil extravagant, dar totodată echilibrat și rafinat, folosesc mătasea pentru papioane, cravate, dar și pentru veste și sacouri.
Atunci când mătasea este folosită armonios, în acord cu personalitatea purtătorului, rezultă piese vestimentare cu adevărat remarcabile.
Cum crezi că se îmbracă femeile din România și care sunt orașele europene care te-au inspirat?
Femeile din România au început să-și contureze stilul cu eleganță. Au început să simtă moda, să se îmbrace cu rafinament și să-și educe gustul. Totuși, mai avem de parcurs un drum, iar eu sper ca, în viitorul apropiat, România să devină un adevărat reper al modei, asemenea străzilor din Paris sau Milano.
Cel mai mult m-a captivat moda pariziană. Sunt relaxați, te inspiră, sunt plini de pasiune și știu să își pună stilul în evidență. M-a inspirat și Berlinul, un oraș unde călătoresc destul de des și care mi-a schimbat principiile. Acolo, oamenii nu au prejudecăți, sunt relaxați și adoptă un stil rebel, care îi ridică la statutul de adevărați fashioniști.
Cum te vezi peste cinci ani?
Mă văd conducând o casă de modă renumită, un loc unde stilul prinde viață și devine artă. Mi-aș dori să deschid o școală și să învăț cât mai mulți tineri croitoria veche pe care am învățat-o și eu la rândul meu de la oameni talentați. Cea cu centimentru și creta care necesită mult lucru manual. Dumnezeu mi-a dat și această abilitate- răbdarea să pot să creez ceea ce vreau, să cos de mână. Sunt foarte tipicar.
Ce le transmiți femeilor din România?
Aveți mai multă încredere și nu vă temeți de judecăți! Nu vă limitați—îndrăzniți mai mult! Moda înseamnă expresie, așa că purtați-vă ținutele cu atitudine și lăsați-vă admirate pe stradă!
Când deschizi ochii la ce se întâmplă, nu-i mai poți închide la loc – despre vot, frică și misoginie cu Ada Maria Ileana
De ce ajung femeile din România la psiholog. ”Trăim într-o cultură în care femeia e învățată să pună nevoile celorlalți înainte”
Metroul bucureștean scurtează drumul spre prevenția cancerelor asociate infecției cu HPV
“Love Fair”, târgul caritabil care schimbă soarta animalelor fără stăpân