Doare iubirea...

12:11, 16 Noiembrie 2011 publicat în Lifestyle97 share-uri

Venise seara. Mai aveam putin pana cand aveam sa aud masina claxonand. Mi-am oferit timp sa mai arunc o privire prin casa… Dormitorul m-a durut, aproape fizic… tot ce a fost odata al nostru se destrama acum.

Si ce dor imens ma apasa, imi pare ca am fost despartiti cateva anotimpuri. La fel de cald afara, cum era si cand am plecat, dar parca timpul a stat in loc si fereastra e la fel de singura cum era si atunci, draperiile sunt trase, apartamentul pare parasit. Acum strada e plina, lumea se plimba si ma pierd foarte usor printre chipuri nepasatoare. Un entuziasm intens pune stapanire pe mine, inima imi bate puternic si parca as fi la prima intalnire… nu mai stiu de ce am plecat de la bun inceput, nu mai inteleg, nu ma mai cunosc… dar vreau sa te cunosc pe tine, vreau sa te mai simt, nu vreau sa uit si… bat la usa.

Incepe un film in care doi copii, noi nebuni stau la aceeasi masa la care sunt eu acum, un baiat si-o fata si prin ochii fetei reusesc sa vad cum, in miez de noapte, se jucau nechibzuit cu niste cuvinte ale caror conotatii le-au inteles abia tarziu, visau cu ochii deschisi la un viitor ce nu avea sa vina, visau sa se iubeasca mereu, sa-si fie alaturi in misterioasa viata care avea sa li se deschida sub privirile naive.

Citeste si:
Horoscop la Lună Nouă (12 APRILIE): Influențe astrale asupra vieții...
Horoscop la Lună Nouă (12...

Era impresionant tot ceea ce simteau, noapte nu li se mai parea tarzie si cei din jur nu se mai concretizau. Erau doar ei doi in toata lumea asta goala si-si faceau propriile reguli, care erau de fapt dorinte de moment pe care si le implineau fara ezitare. Aveau amandoi inima plina de sentiment ciudat de fericire si implinire, pe care parca il simteam, ascunsa in sufletul fetei, fata care nu eram decat eu, cu mult timp in urma, impreuna cu tine, la masa pe care de atunci am considerat-o a noastra, aici, la restaurantul in care dupa atata timp ma regasesc singura. Singura la masa amintirilor...

Inchid ochii si vad o banca, dintr-un parc, in intuneric, pe care stau alaturi de tine si ascult vorbe care-mi plac, simt lucruri ce ma ajuta sa zbor, sunt fericita. Iar apoi ne vad, naivi, spunandu-ne ca atunci cand ne vom da drumul la maini, va fi pentru totdeauna, fara sa ne gandim ca viata face cumva ca acest lucru sa se petreaca… De unde era sa stim? De unde era sa stim ca vara nu va mai fi atat de calda si blanda daca nu vom mai fi impreuna? Si mai mult decat atat, de unde era sa stim ca ceea ce simteam atunci nu vom mai simti curand, ca nimeni, nici macar propriile amintiri, nu ne vor mai oferi momente ca cele pe care le-am pierdut?

Citeste si:
Oamenii din viețile noastre îndeplinesc 5 roluri...
Oamenii din viețile noastre...


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri