12:01, 9 Ianuarie 2008 publicat în Lifestyle

Daca as incepe povestea spunandu-va cati ani am, ati spune ca sunt tanara, ca sunt la inceput si ca mai am atatea de trait!!!! Si nu v-as condamna, pentru ca dintr-un punct de vedere chiar asa este.
Daca as incepe povestea spunandu-va cati ani am, ati spune ca sunt tanara, ca sunt la inceput si ca mai am atatea de trait!!!! Si nu v-as condamna, pentru ca dintr-un punct de vedere chiar asa este.
Este un timp pentru toate... este un timp pentru plans, este un timp pentru ras, este un timp pentru tine, si un timp pentru ceilalti. Dar ce te faci cand nu te regasesti in niciuna dintre aceste situatii? Ce te faci cand realizezi ca timpul acela care trebuia sa-ti fie un prieten iti este un mare dusman? Incerci sa respiri si sa-ti spui “trebuie sa merg mai departe. O sa fie bine”. De cate ori nu v-ati spus in gand lucrul asta?? Si de cate ori ati reusit sa ganditi asa?
Va marturisesc ca uneori simt ca ma aflu la capat de drum si ca nicio directie in care m-as indrepta nu mi-ar aduce linistea pe care o caut!!!
Simt ca am investit mult! Si ca am atatea de oferit si nu am cui! Oamenii se tem sa iubeasca! Se tem de fericire! Prefera sa traiasca singuri si desi au nevoie de ajutor, prefera sa nu ceara nimanui! Prefera sa traiasca intr-o lume goala, singura, rece, o lume trista!!! Oamenii nu inteleg ca fara iubire se acresc, devin niste masinarii, niste mecanisme...
Imi vine sa strig si sa le spun sa-si deschida sufletul, sa vada ca viata trebuie si merita traita, si mai ales ca NU POTI TRAI FARA OAMENI PRINTRE OAMENI!!!
Ma simt parasita... de puteri, simt ca directia in care ma indrept nu e buna... mai rau e ca nu stiu sa ma indrept nicaieri! Stiu doar ca am multa dragoste de oferit, stiu ca pot sa fac oamenii sa iubeasca, sa zambeasca, sa se trezeasca dimineata si sa priveasca lumea cu o liniste anume, stiu ca oamenii au nevoie sa fie alaturi unii de altii si sa se sustina, si mai ales va marturisesc ca stiu cand cineva are nevoie de un pahar de apa!! Si mai mult decat atat as fi in stare sa alerg pana la capatul pamantului sa il ofer...
Dar....
Incerc sa ma gandesc si altfel... in lumea in care traim, oamenii uita sa fie oameni. Uita ca au sentimente, uita ca au nevoi, uita ca toate lucrurile mici care ii inconjoara si le aduc bucurii sunt cele care le condimenteaza viata! Uita de tot si de toate, in goana asta absurda dupa... cariera, bani, putere... Si se trezesc la un moment dat si realizeaza ca tot zbuciumul lor n-a produs decat lucruri materiale, lucruri trecatoare de altfel, lucruri care desi le-au adus bucurie pentru moment, au trecut, s-au dus...


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri