Si uite asa trece o zi si inca o zi si noi ne departam din ce in ce mai mult de omul pe care il consideram nu demult "jumatatea noastra", "sufletul nostru pereche". Unde a intervenit "ruptura", a cui e vina, de ce suntem doi straini? - intrebari al caror raspuns intarzie sa apara... Ne simtim singure. Singure "sufleteste". Pentru ca "fizic" el e aici si va fi mereu alaturi de familia sa. Dar spiritual... n-a mai ramas nimic, poate doar respectul reciproc. Si oricat am vrea sa nu dam importanta acestui aspect si oricat am fi de absorbite de problemele cotidiene, sunt momente in care el devine covarsitor. Am vrea sa-l schimbam, am vrea sa fie totul ca la inceput... Tanjim dupa pasiune, tanjim dupa incredere, tanjim dupa ceva ce soarta ni l-a furat demult sau pe care, poate chiar noi insine, nepretuindu-l, l-am pierdut in timp. Un an in plus, un vis in minus…
Un articol de Diana Stroe
Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună