Si uite asa trece o zi si inca o zi si noi ne departam din ce in ce mai mult de omul pe care il consideram nu demult "jumatatea noastra", "sufletul nostru pereche". Unde a intervenit "ruptura", a cui e vina, de ce suntem doi straini? - intrebari al caror raspuns intarzie sa apara... Ne simtim singure. Singure "sufleteste". Pentru ca "fizic" el e aici si va fi mereu alaturi de familia sa. Dar spiritual... n-a mai ramas nimic, poate doar respectul reciproc. Si oricat am vrea sa nu dam importanta acestui aspect si oricat am fi de absorbite de problemele cotidiene, sunt momente in care el devine covarsitor. Am vrea sa-l schimbam, am vrea sa fie totul ca la inceput... Tanjim dupa pasiune, tanjim dupa incredere, tanjim dupa ceva ce soarta ni l-a furat demult sau pe care, poate chiar noi insine, nepretuindu-l, l-am pierdut in timp. Un an in plus, un vis in minus…
Un articol de Diana Stroe
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie