Am semnat actele cu mâinile tremurând, ca și cum țineam în ele întreaga mea viață. Și am reușit să îmi iau și mașina la care visam de ani de zile. O mașină care nu e doar un mijloc de transport, ci un simbol al libertății mele, al drumurilor pe care mi le-am deschis singură.
În ziua în care m-am mutat, cu cutiile îngrămădite prin camerele goale și cu parfumul vopselei proaspete amestecat cu mirosul de nou, am avut o revelație: am tot ce îmi trebuie ca să supraviețuiesc, dar încă nu am ceea ce îmi trebuie ca să trăiesc pe deplin. Mi-am construit o viață stabilă, dar golul acela pe care nu-l umple nici o canapea frumoasă și nici un credit plătit la zi e încă acolo. Și, pentru prima dată după mult timp, mi-am permis să recunosc: îmi doresc un soț.
Nu pentru că m-aș teme de singurătate sau pentru că mi-ar lipsi cineva să care sacii de cumpărături. Am învățat să fac toate astea singură. Ci pentru că vreau să împart. Vreau să îmi beau cafeaua de dimineață lângă cineva care mă privește cu ochii încă adormiți, vreau să aud cheia întorcându-se în broască și să știu că nu mă așteaptă doar pereții. Am vrut să demonstrez lumii – și poate chiar mie – că pot singură. Și am reușit. Dar ce fac acum cu reușita asta?
De multe ori mi-am spus că bărbatul potrivit apare atunci când nu cauți. Dar eu îl caut. Nu pentru că aș fi disperată, ci pentru că sunt pregătită. Am construit o fundație solidă și nu mai am nevoie de cineva să mă salveze, ci de cineva care să mă aleagă, cu tot cu cicatricile mele, cu tot cu orgoliul meu, cu tot cu micile mele ritualuri. Vreau un soț nu ca pe un obiect bifat pe listă, ci ca pe un partener cu care să scriu capitolul următor.
Citeste continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
Foto fr si main: voronaman /Shutterstock
Mi-am făcut un obicei din a spune cele mai crude adevăruri în glume și metafore. Poate că uneori acestea par a fi ascunse în spatele unei formule sofisticate, dar, în esență, sunt simple. Acest lucru este valabil...
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună
Prelungim termenul de înscriere ca voluntar pentru copiii abandonați. Ultima zi de înscriere: 10 octombrie