Între noi a rămas un gol atât de adânc, încât nu se mai aude nimic din ceea ce îți zic, din ceea ce îmi transmiți. Aveam multe lucruri de spus, poate și mai multe de arătat. Au rămas vise neîmplinite, dorințe nerostite, îmbrățișări care nu își vor mai cunoaște niciodată nici sfârșitul, nici începutul...
Nu te-ai priceput niciodată să citești în ochii mei ceea ce mă doare, lucrurile care mă frământă, intențiile mele. Nu ai ascultat nicio bătaie a inimii în nopțile târzii, nu mi-ai auzit plânsul în zilele singuratice, nu mi-ai simțit atingerea în momentele tale de glorie.
Încă mai am explicații de dat, iubire de cerșit, cuvinte de aruncat cu ură, doar ca apoi să mângâi cu sărutări moi... Încă mai am lacrimi de plâns, nopți de pierdut, zile de visat, planuri irealizabile de făcut...
Nimic nu își mai are acum rost, pentru că nimic nu te va face să înțelegi cât de dureros a fost. Timpul îți va spune, poate, cândva, câte lucruri am ținut în inima mea.
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie