12:12, 24 Decembrie 2018 publicat în Lifestyle 45 share-uri

A trebuit să suport singurătatea goală, ca să învăț să o transform în singurătate creatoare. A trebuit să-mi fie grozav de dor, ca după asta sa-mi fie dorul alin. A trebuit să am sufletul mutilat, amorțit, ca apoi să-l împac, primenesc.

de Anișoara Melnic

A sosit momentul adevărului, avem nevoie de el. Aveam nevoie de o certitudine, nu că n-aș avea capacitate de discernământ, dar se cerea o clarificare care să pună lucrurile la locul lor. Ai dezlegat enigma, ai făcuto așa cum îți stă în fire simplu, lămurit, concis. M-ai eliberat de o povară inutilă ce mă încătușa, mă supunea unor frământări supărătoare. Ai zăvorât o portiță prin care se strecurau stingher așteptări nevinovate, speranțe firave, vise rătăcite. Nu mai atârn de ele, m-am descotorosit.

Citeste si:
COPACUL  - o carte pentru copii, un manifest pro natură
COPACUL  - o carte pentru...

Am trăit iubirea și durerea deopotrivă de intens, pătrunzător, febril. Am fost atât de vie în acele momente, mai vie ca nicicând.

A trebuit să îndur suplicii, ca apoi să mă bucur simplu.

Citeste si:
În 2021, Grupul Ensana Health Spa Hotels Sovata mizează pe...
În 2021, Grupul Ensana Health...

A trebuit să suport singurătatea goală, ca să învăț să o transform în singurătate creatoare.

Foto: filipzverina /Shutterstock

A trebuit să-mi fie grozav de dor, ca după asta sa-mi fie dorul alin.

A trebuit să am sufletul mutilat, amorțit, ca apoi să-l împac, primenesc.

A trebuit să gem la pământ, ca să învăt să pășesc abia atingând pământul.

A trebuit să trăiesc o primăvară ce aducea a pustiu, ca să mă desfăt într-o toamnă feerică.

A trebuit să mă pierd, ca să mă pot regăsi autentică.

A trebuit să aștept înfrigurat un strop de afecțiune, ca să mă pot umple de iubire.

A trebuit să simt că nu mai pot, ca să știu cât de mult pot.

A trebuit să rătăcesc în uitări de sine, ca să mă pot afla cu adevărat.

A trebuit să-mi fie viața noapte sinistră, apăsătoare, ca apoi să-mi fie răsărit serafic, luminos.

A trebuit să mă cufund în abis, ca după asta să ating cerul albastru, senin, înalt.

A trebuit să mor ca să pot să renasc.

Acum sunt mai prezentă decât oricând în propria viață. Toate negreșit au un rost. Iar după fericire și nefericire vine pacea - restauratoare, întremătoare, binefăcătoare.

Foto homepage: Kalamurzing /Shutterstock


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri