Suflete în clor

L-am iubit precum valurile iubesc stâncile pe care le scaldă în fericire.

Cu un foc atât de cuprinzător încât mi-am ars singură sufletul.

L-am plăcut din prima clipă în care l-am văzut.

M-am pierdut în imaginea lui.

Am înotat pe buzele lui

Şi am ieşit la mal prin valurile din ochii lui.

Foto: FashionStock /Shutterstock

Adoram să îl zăresc cum mă privea cu drag.

Atât de dulce încât inima mea ar fi făcut insolație de la atâtea raze.

Probabil inima lui avea atât de mulți watti încât m-a topit fără să-mi dau seama.

N-am vrut să îi arăt totuşi cât de mult îl plăceam.

Nu voiam să îl înec cu valurile mele de iubire

Şi nici cu ploile mele de zâmbete.

Şi totuşi... am dat-o în extrema cealaltă.

I-am secat sufletul.

Încă îi mai simt parfumul

Ca un salcâm abia înflorit

Mi s-a imprentat în suflet.

Şi aştept să scadă în intensitate

Dar furtunile mele de dor

Îl fac să crească.

Încă îi simt buzele amprentate peste ale mele.

Niciodată nu am vrut să-mi las buzele să zboare

Să-şi găsească perechea,

Ca un puzzle ce mai avea o piesă lipsă.

Acum piesa lipsă este vocea ta din canalele mele auditive.

Aripile tale care mă protejau de tunete

Până când să pleci... şi să devin eu un Tunet. De dor.

Totuşi, aveam impresia că voiai să îmi intri prea repede în suflet.

Mă simțeam ca un boboc deschis cu forța,

Doar să vezi cum arată floarea...

Iar această grabă îmi rănea petalele.

Era ca şi cum ai fi prins un fluture între palme

Şi l-ai fi pus pe mâna ta...

Iar praful de pe aripi ți-ar rămâne pe vârf de suflet

Şi fluturele n-ar mai avea vreodată putere să zboare.

Nu ai avut răbdare ca fluturele să se aşeze singur pe inelarul tău.

Iar asta i-a adus moartea...

Dar te-am plăcut

Din inimă.

Şi te-am iubit

Garbo

Ultima actualizare: 15 Iunie 2020 @ 11:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo