O idila in tren

12:10, 4 Octombrie 2016 publicat în Lifestyle46 share-uri

I-am povestit si eu cate ceva despre mine: ca am doi copii, ca sotul este mereu plecat. El m-a intrebat daca nu imi este greu asa sa cresc copii mai mult singura. Ba da, i-am raspuns, nu imi e usor deloc. Avea un suras tare cald si cand ma privea ma facea sa ma inrosesc desi practic nu era nimic intre noi.

Ma intorceam de la Iasi la Constanta. Pentru ca pierdusem trenul de ora 18 si aveam bagaj, am asteptat la o ceainarie 3 ore, pana la ora 21. Aveam 3 sandviciuri la mine, mi-am comandat o cafea mare si un suc de mere, si am mancat unul acolo pastrand doua pentru drumul cel lung. Imi luasem si doua reviste de la chioscul din gara si doua sticle de apa de 0.5l. Cat am cumparat biletul de tren, am observat la rand un barbat foarte inalt, de 1,90 cm, cu fata frumoasa si zambitoare. La cei 1,60 cm ai mei, mereu am fost complexata de inaltimea mea. Pentru drum mi-am ales cei mai comozi pantofi stiind ca am de calatorit peste zece ore cu trenul.

Daca prindeam trenul de ora 18 care era rapid, as fi ajuns la ora 01 a.m. acasa, dar asa, cu acceleratul, aveam de mers 9 ore si jumate. Dupa vreo jumatate de ora de cand intrasem in ceainarie a intrat si tipul pe care il remarcasem la coada la bilete. Era destul de aglomerata ceainaria si a zambit cand m-a vazut. Mi-a cerut permisiunea sa se aseze si s-a prezentat Sever Buri. M-am prezentat si eu. Am vorbit in cele 2 ore mai mult banalitati si chestiuni legate de vreme de evolutia dolarului si a petrolului. Am observat ca avea verigheta pe deget, dar si eu o purtam la vedere. Pe la 20 30' am pornit-o impreuna spre gara ma simteam atat de mica mergand in rand cu el. El m-a ajutat cu bagajul si i-am povestit ca ma intorceam de la Odessa de la sotul meu care era cu vaporul acolo la reparatii in santier.

Citeste si:
2021 - anul universal al lui 5, marcat de energia Numărului Omului
2021 - anul universal al lui...

A venit trenul, am urcat si coincidenta: avea biletul in acelasi compartiment cu mine pe locurile de langa usa, fata in fata. In compartimentul de clasa intai sunt numai 6 locuri, iar scaunele se pot rabata si se fac pat pentru calatoriile lungi. In compartiment mai era un cuplu de tineri indragostiti, cred ca erau la liceu. Se pupau tot timpul, radeau zgomotos si se tineau practic in brate. A plecat trenul, eu am scos cele doua reviste si i-am dat si lui una. Am facut schimb apoi. Am vorbit de una de alta, chestii generale. Mi-a povestit ca are 28 de ani, ca este tatar din Constanta, ca este casatorit si ca are o fetita de 5 ani, Ioana, si ca sotia lui Ilinca este romanca. Sunt casatoriti de 7 ani.

I-am povestit si eu cate ceva despre mine: ca am doi copii, ca sotul este mereu plecat. El m-a intrebat daca nu imi este greu asa sa cresc copii mai mult singura. Ba da, i-am raspuns, nu imi e usor deloc. Am scos cele 2 sandwiciuri si am mancat, el avea o jumatate de paine si inauntru doua snitele de porc. Am baut apa si am mai vorbit de liceu, mi-a povestit unde lucreaza si cat de obosit vine acasa. La un moment dat, s-a oferit sa mearga la vagonul restaurant si sa cumpere un suc sau o bere ceva… Am ras si l-am rugat sa imi ia si mie o cafea stiind ca nu voi putea dormi desi mai aveam mult de mers. Am profitat de moment si am fost la baie. Cand s-a intors avea doua beri si doua sticle mici de pepsi caci nu mai era cafea.

Citeste si:
Cum alegi scaunul auto perfect pentru copilul tau?
Cum alegi scaunul auto...

Avea un suras tare cald si cand ma privea ma facea sa ma inrosesc desi practic nu era nimic intre noi. El si-a baut berea si mi-a oferit si mie sticla de pepsi, am vrut sa i-o platesc dar a refuzat. Trenul gonea in noapte. Am stins lumina de sus si aveam doar o luminita de veghe. Tinerii de langa noi isi intinsesera fotoliile si dormeau pe o parte imbratisati. Trenul zdruncina destul de tare si de cateva ori m-a prins cu mainile cand efectiv aproape eram aruncata de pe locul meu. Pe la miezul noptii mi-a propus sa tragem si noi fotoliile si sa incercam sa ne odihnim, mai era destul drum pana acasa. A tras el de fotoliul meu si apoi de al lui, dar locurile fiind opuse, daca ne intindeam asa, picioarele lui nu aveau loc oricum si ar fi fost in dreptul capului meu. Langa mine era un loc liber si a tras fotoliul de langa mine. Asa aveam loc suficient si el isi putea intinde picioarele fara ca sa stam incomod. A propus simplu:

-Haide sa dormim nitel, ce zici, nu esti obosita? In intuneric ii zaream zambetul pacatos si am intuit la ce se gandea.

Am spus doar bine si m-am dat cat se putea la margine ca sa nu ne atingem, caci trenul chiar zgaltaia destul de puternic la curbe si cand frana sa intre in garile de pe drum. Am stat cateva minute in intuneric destul de stingherita de postura in care ne aflam, eu intinsa langa un barbat strain, tanar si aratos, incercand sa adorm. Nu m-a deranjat practic cu nimic; caci incerca si el sa pastreze o minima distanta intre corpurile noastre lungite pe cele doua fotolii alaturate. Dupa cateva minute, am adormit destul de adanc caci nu am simtit cum a venit cu fata chiar in parul meu. Dormeam de vreo ora si i-am auzit pe tinerii de langa noi cum vor sa mearga la baie. A tras fotoliile, ei au fost la baie si a trebuit aprinsa lumina. si-a cerut scuze ca a venit asa aproape de mine, dar cu un zambet ghidus a adaugat:

- Mirosi frumos!
- Ce parfum folosesti?

M-am inrosit si m-am ridicat sa merg si eu la baie. M-a insotit si el si m-a asteptat pe culoar. Reintorsi in compartiment am tras iar fotoliile. De data aceasta, el s-a culcat cu fata spre geam si eu cu fata spre usa. Am adormit cu adevarat in ciuda zgomotului si nu m-am trezit decat cand am trecut podul de la Cernavoda. El isi tinea o mana pe umarul meu. A simtit cand i-am ridicat mana si si-a cerut scuze rusinat.

Ajunsi in sfarsit la Constanta, m-a intrebat daca as vrea sa ne revedem sa bem o cafea. I-am spus ca e mai bine sa nu o facem, fiecare avand familie. A zambit cu inteles si a zis:

- Da, cum vrei, dar sa stii ca mi-a placut sa dorm langa tine.
-Si mie mi-a facut placere calatoria noastra, dar e mai bine asa.

As fi vrut poate sa il revad, dar m-as fi simtit ciudat sa il caut. La vreo doua luni l-am zarit cu sotia lui in autobuz, m-am apropiat de ei doi, i-am salutat si am facut cunostiinta si cu ea. Discutia a fost scurta deoarece eu am coborat dupa 4 statii. Ii simteam privirile cand m-am indepartat. Nu mai era nimic de spus ...

* O povestire de Ionescu Maria Gabriela

Foto: Pixabay


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri