Toti isi traiau povestea, bucurandu-se sau varsand lacrimi pentru ce ar fi putut fi. Toti insa, erau legati de un fir invizibil. Lumea intreaga devenise un labirint, un puzzle care avea sa devina o punte adevarata doar atunci cand aveau sa descifreze cu adevarat iubirea.

de Marina Rasnoveanu

Vazuse de mii de ori reclamele luminoase de pe Unirii. I se impregnasera pe retina si ii colorasera ochii albastri cu striatii jucause. Zgomotul furnicarului de oameni proaspat iesiti de la serviciu ajungea pana la ea. Departe, cantecele din targul de Craciun de la Universitate se intersectau cu claxoanele masinilor de pe bulevard. Mirosul de vin fiert, vata pe bat si placinta de mere cu scortisoara se inalta tot mai sus, pe cerul acoperit acum de o pojghita alburie.

Jos, insa, lumea se pregatea de sarbatoare. Oameni fericiti, zambitori si galagiosi se grabeau spre Cismigiu. Soferii cu radiourile date la maximum asteptau tacuti pe bulevarul plin. Asta era radiografia pe care tanara cu geaca lunga, din fas, o facuse rapid, cat timp semaforul se facea din rosu, verde.

Cu fesul tuguiat, albastru inchis, de sub care se iveau doua cozi blonde de-o parte si de alta a chipului sau de culoarea laptelui, fata isi varase nasul inghetat in gulerul inalt, protejandu-se de frigul ce cobora incet peste oras.

Foto: Femeie, parc via Shutterstock

Pasea grabit, dar destul de temator, printre siluete pe care le simtea asemenea, dar totusi atat de diferite. Se opri o clipa la anticariatul din colt. Aveau, uneori, si carti mai noi. In stanga, o carte albastra, cu o inima galben-rosiatica pe coperta. O ridica si incepu sa o rasfoiasca, ca si cum ar fi putut chiar sa o cumpere.

Simti un fior cald cum ii strabate tot corpul. Era suficient sa isi treaca degetele fine peste filele pe care le citise cu ceva timp in urma. Inima ei isi amintea inca zilele de toamna tarzie si cuvintele ce le imbracasera in sentimente atat de felurite. O simpla carte, se gandi. Si ce miracol.

Porni mai departe. Dintr-o data, se intreba daca o persoana ar putea avea acelasi efect. Privi o secunda in spate de parca acolo s-ar fi aflat raspunsul. Sa o intalnesti, sa o cunosti si sa te invaluie asa, cu o caldura si bunatate care sa-ti fie de-ajuns. De-abia atunci simti frigul cum ii ajunge pana la oase. Chipul i se crispa, mersul ii deveni mai greoi. Avea de facut ceva cumparaturi, iar lista era, deocamdata, destul de lunga.

Foto homepage: Femeie ganditoare, Shutterstock


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Tu.