20 Februarie 2013 publicat în Lifestyle 99 share-uri

Am inchis ochii pret de o secunda. Aproape ca ti-am auzit pasii, ti-am distins trasaturile si m-am bucurat de zambetul tau. M-am rugat sa iti fie bine. Acolo unde esti. In absenta mea. Intre noi era doar timp. Timpul asta ne doare si ne raneste. Timp pe care noi nu il intelegem. Timp care nici macar nu exista.

M-am oprit la un semafor si am privit din nou in stanga. Si totusi, tu erai acolo, printre ei. Aproape sau departe. Nu conta. Am inchis ochii pret de o secunda. Aproape ca ti-am auzit pasii, ti-am distins trasaturile si m-am bucurat de zambetul tau. M-am rugat sa iti fie bine. Acolo unde esti. In absenta mea. Intre noi era doar timp. Timpul asta ne doare si ne raneste. Timp pe care noi nu il intelegem. Timp care nici macar nu exista.

Asa ca am decis sa incetez. M-am sfatuit din nou cu asfintitul si am decis sa pun capat cautarii mele. Te-am lasat acolo, intr-un loc de pe Pamant, vegheat de Dumnezeu si de aceiasi ingeri pazitori si am decis sa imi sfarsesc altfel ziua de vineri.

Am intrat in barul de langa serviciu. Dragos, barmanul, m-a intampinat cu un zambet si m-a intrebat daca servesc, ca in fiecare vineri seara, Campari Orange. Am dat din cap si m-am asezat pe unul dintre scaunele de la bar. De-abia atunci am vazut ca telefonul imi licarea in continuu. Primisem o groaza de mesaje de la prieteni. Curand, s-au strans si ei in barul nostru de la Victoriei.

Am uitat de prima mea zi de cautari. Nu am putut sa ma prefac si sa pozez in victima. Nu eram nefericita si nici singura. Am ras cu atata pofta incat i-am molipsit pe cei din jur. Incepeam sa uit. Ne-am mutat la masa de langa fereastra si am inceput sa povestim zgomotos. N-am spus nimanui de nebunia mea.

Si totusi, la un moment dat, pe cand am privit, din greseala, in stanga am observat ca luminile se aprinsesera pe Magheru. Lume trecea pe trotuarul ingust, masinile se perindau in trafic, iar eu stateam acolo, la fereastra unui bar, gandindu-ma ca tu vei trece si ma vei vedea asa. Fericita.

Un moment mi-a fost teama. Mi-a fost teama ca te vei lasa pacalit de veselia mea si de dezinvoltura trupului meu. Am amestecat inca o data in Campariul ala si am baut o gura. Nu, nu aveai cum sa te lasi pacalit de asta. Tu ai fi putut sa iti dai seama. Pentru ca si eu te-as fi recunoscut dintr-o grimasa, un gest, o privire…

Un articol de M.R.

Foto homepage: Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri