12:04, 2 Aprilie 2007 publicat în Lifestyle

Visez ca intr-o buna zi sa intalnesc un pictor priceput care sa-mi deseneze pe chipul meu, frumos dar trist, un zambet larg si viu. Sa fiu unica sa muza iar trupul meu sa-i fie panza.
Visez ca intr-o buna zi sa intalnesc un pictor priceput care sa-mi deseneze pe chipul meu, frumos dar trist, un zambet larg si viu. Sa fiu unica sa muza iar trupul meu sa-i fie panza. Sa-mi deseneze sentimentele pe trup astfel incat sa nu le mai pot ascunde niciodata, oricat de priceputa as fi si sa port mereu dorinta de libertate bine tatuata pe frunte pentru a-i speria de la bun inceput pe toti cei care atenteaza la ea. Iubirea sa-mi fie desenata pe sani, ca cel ce-i va vedea sa stie ca sufletul meu nu intra in jocuri murdare si vinovate. Pantecul sa-mi fie acoperit de basme frumoase pentru ca pruncul ce va lua nastere acolo sa aiba puterea de a infrunta lumea. Harta lumii va sta marturie dragostei mele pentru calatorii, imprimata puternic si clar pe picioarele mele, calauzindu-ma spre locuri inca necunoscute ochiului meu. Nu vreau sa vad decat lucruri frumoase si suflete calde. Pe mana dreapta voi purta mereu cu mine acele randuri care m-au impresionat atat de tare si care m-au impins spre a scrie, in timp ce mana stanga va fi mereu dornica de a mangaia si de a imbratisa. Obrajii imi vor fi colorati discret in roz aducandu-mi acea nota de timiditate feciorelnica pe care nici cel mai bun actor n-o poate mima. Ma gandesc sa-mi fie stearsa limba, pentru ca ea este cea care articuleaza cuvintele grele, distrugatoare, iar uneori cuvintele pot fi mult mai taioase decat o sabie. Pe urechi voi avea ratiunea care imi va permite sa aud doar vorbele sincere, actionand intocmai ca un filtru ce separa minciunile de adevar. La sertarasele mintii mele va avea acces oricine, pentru ca intotdeauna m-a bucurat sa impartasesc putinele lucruri pe care le stiu cu altii , la fel cum sunt foarte receptiva la invataturile altora. Nu-mi doresc un tablou de o frumusete nemaivazuta, ci de o sinceritate molipsitoare, care sa arate realitatea nedeformata catusi de putin. N-am sa-l expun in galerii de arta si n-am sa-l dau uitarii, ci am sa-l pretuiesc si am sa-l port mereu cu mine, mandra si recunoscatoare. Va fi o parte din mine, la fel ca pielea sau ca amintirea ultimei vacante si nu va fi nicodata de vanzare, pentru ca va fi oferit din suflet celui care va vrea sa-l admire si sa-l inteleaga. Nu va fi vesnic, dar va ramane in mintea celor care l-au vazut, fiecare om fiind un critic de arta si catalogandu-l intr-un alt fel. Dar... unde esti tu, pictore ???? Un articol de Iulia Blanaru


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri