Lecțiile iubirii la 50 de ani: Nu am rămas cu iubirea vieții mele, dar astăzi iubesc din nou și mă simt iubită. Momentul meu 180 m-a învățat că iubirea adevărată e o piatră rară, prețuiește-o dacă te întâlnești cu ea!

Iubirea apare când te aștepți mai puțin și da, iubești diferit la 50 de ani căci ai învățat să iubești curajos, frumos, asumat, lucid și matur și, dacă reușești să te detașezi de experiențele trecutului, ai șansa unui nou început in viață.  

Cum arată viața după "momentul tău 180?", când ai aproape 50 de ani, nu ești căsătorită și nu ai copii? E frumoasă tare dacă înveți să ti-o reconstruiești

Îl numesc “momentul 180 de grade”. Un singur moment, acel moment, și viața ta, pe care o cunoști ca pe liniile din palmă și ridurile de sub ochi, ți se destramă cât ai zice “fum” și ia o turnură total diferită față de cea pe care o prognozai… Ți se reconfigurează traseul și destinul ți se schimbă în moduri nebănuite, pe care nu le-ai plănuit și cărora încă te împotrivești… și Doamne, cât de confortabile (și îndepărtate) sunt planurile și impresia că ai controlul propriul destin. E drept că nu știi niciodată unde o să ajungi, te simți debusolată, dar încerci să te adaptezi din mers și ai încredere că de data asta poate o să fie mai bine. Așa a fost pentru mine, Maria, o femeie de 50 de ani pe care o salut în fiecare zi în oglindă și îi zâmbesc cu bunătate, iubire și simpatie căci drumul nostru până aici nu ne-a fost tocmai lin. Din adolescență, am simțit că rostul existenței mele este să iubesc deși nu prea înțelegeam cum. La 14 ani visam ca la maxim 22 să fiu căsătorită, să am un soț iubitor, o casă cu grădina și mulți copii, ca și familia în care am crescut. Însă aproape toate visurile mele de copilă romantică s-au făcut scrum în timp, omul pragmatic de azi care sunt visează diferit…

Ca să învăț autocompasiunea, dragostea față de mine însămi și blândețea de sine fără să mă victimez am lucrat ani buni cu mine. Mi-a luat și mai mult să învăț să nu mă judec și să nu îmi critic alegerile. A fost război în mine după fiecare relație care nu a mers, dar, când, într-un moment de manie oarbă, iubirea vieții mele a ales să plece și plecat a fost, nu a mai fost nimic în sufletul meu. Un mare vid pe care nu l-am putut umple cu nimic fiindcă pentru el nu a fost niciodată momentul potrivit pentru un copil, nici după 10, apoi 20 de ani de relație, iar regretul vieții mele a fost, că din iubirea noastră, chiar și temporară, nu s-a născut un fruct pe care să îl cresc și să îl alint căci simțeam că am foarte multă iubire de mamă de oferit.

Durerea, revolta, mânia și dorința de răzbunare de la început s-au estompat în timp, după care s-au așternut pacea, liniștea și acceptarea. Am iubit atât de mult și de fiecare dată când am iubit am dat tot, încât credeam că nu voi mai avea nimic de dăruit. Povara eșecului emoțional se cumulează și cu prejudecățile sociale căci să fii o femeie singură (singură pentru ei deși tu îți spui “single) când toți cunoscuții tăi sunt căsătoriți și au copii mari, pe punctul de a deveni adulți, poate fi copleșitor. Și înfricoșător. Dar viața îți oferă surprize frumoase și îți dă chiar de acolo de unde îți ia.

Iubirea apare când te aștepți mai puțin și da, iubești diferit la 50 de ani căci ai învățat să iubești curajos, frumos, asumat, lucid și matur

Am astăzi o vârstă minunată de care, la 20 (poate chiar și la 30 de ani), mă speriam, dar de care încerc să mă bucur în fiecare minut al ei și să o trăiesc frumos, în armonie și echilibrat. Și da… iubesc, iubesc din nou și îmi vine să o strig în gura mare, fără rușine, căci vreau să mă revanșez pentru toate clipele tinereții în care nu m-am simțit iubită, dorită și apreciată așa cum aș fi meritat. Nu am copii, dar am alături un om minunat, care mă iubește și mă acceptă așa cum sunt, și lângă care mă simt împlinită și am făcut mai multe demersuri pentru a adopta un copil, un copil al nostru. Nu îmi lipsește astăzi nimic și vreau să împărtășesc cu voi câteva din lecțiile iubirii pe care le-am învățat până acum, la maturitatea vârstei de 50 de ani:

- înainte de a te arunca într-o nouă relație, petrece timp cu tine. Alină, îmbrățișează, vindecă rănile, compătimește-te și plânge-ți de milă dacă este nevoie, dar apoi mergi mai departe și deschide-te către o nouă iubire. Nu lăsa să te afecteze spusele celorlalți și parametrii lor în care măsoară timpul, pentru fiecare există un ceas potrivit în care i se aliniază planetele iubirii.

- poate că nu rămâi cu iubirea vieții tale, dar ai toate șansele să cunoșți și să trăiești o iubire mai matură, mai puternică, mai stabilă, o conexiune mult mai profundă la nivel sufletesc decât cea din perioada de tinerețe. Nu este niciodată prea târziu pentru nimic, nu este niciodată prea târziu nici pentru o iubire care să cuprindă întreg universul tău feminin și al ființei tale, pentru o relație care să te facă să iubești din nou în totalitate, lucid, echilibrat și cu fericire în suflet. Și nu sunt povești ce îți spun eu acum, este ceea ce trăiesc la momentul actual.

- încearcă să nu permiți experiențelor negative din trecut să îți hotărască prezentul și renunță la tiparele prestabilitate de mintea ta despre cum ar trebuie să arate o relație la 50 de ani. Evaluează-ți trecutul în mod imparțial și, după cum spuneam mai sus, lasă noutatea și viața să te surprindă. Meriți să iubești și să fii iubită și ești demnă de o iubire sănătoasă, frumoasă și matură.

- poți iubi de mai mult ori în viață, de fiecare dată diferit, și la fel de bine se poate întâmpla să nu rămâi cu sufletul tău pereche, dar cu care nu te potriveai. Uneori este greu de acceptat, mai ales că și după ani de zile, rămâi cu unele sentimentele și lucruri care te-au legat de omul respectiv. Dar timpul vindecă, alină și îți poate aduce o iubire și mai frumoasă de trăit. Acordă șanse, lasă-te călăuzită de inimă și deschide-te posibilităților.

- Jumătate din drumul de la dezamăgire către speranță din nou este parcurs de atitudinea ta. Dă-ți voie tu mai întâi să îți asumi riscuri din nou, chiar și posibilitatea de a greși iarăși. Încearcă să nu mai compari și să percepi fiecare experiență ca pe o lecție care, cu bune și rele, te-a modelat în omul minunat care ești azi.

- Nu îi permite unui bărbat care îți jignește trupul, mintea sau inima sau te rănește în orice formă să rămână prea mult în viața ta. Cunoaște-te bine de tot, acceptă și iubește fiecare părticică din tine. Cere ajutorul celorlalți dacă ai nevoie de el să ieși din situații dificile emoțional, apelează la terapie psihologică. Desprinde-te din situații toxice și care te blochează. Iubirea adevărată te face să înflorești, să crezi și să crești, să speri, să îți dorești să fii și să trăiești.

- O altă lecție a iubirii pe care am învățat-o a fost iubirea de sine și aș fi vrut să o aflu mai din timp, pe când aveam 20 de ani. Iubirea de sine este condiția esențială pentru a trăi iubirea de celălalt. Iubirea aceasta matură, completă, curajoasă și demnă, asumată, vine de fapt când te iubești și tu și vezi în tine calități pe care le-ai dori să le vezi și în partenerul tău.

- Nu mai încercați să vă ascundeți vârsta, ridurile, corpul, preferințele reale sau să aderați la valori doar pentru dragul de a fi în pas cu vremurile. Acceptarea corpului, așa cum este el în etapa în care se află acum, sau a ceea ce ești tu cu adevărat este tot o dovadă de iubire de sine și de iubire, de fapt. Cum să îi iubești trupul partenerului dacă tu nu ți-l iubești pe al tău? Cum să iubești totalitatea ființei cuiva dacă te împiedici de nimicuri și detalii în a aprecia totalitatea propriei ființe?

- Dacă iubești cu adevărat, nu renunța la celălalt, nu-i da drumul mâinii și mai ales nu dintr-o prostie, fără să nu încerci să faci nimic pentru a repara acolo unde au apărut fisurile. Nu aștepta ca eforturile și compromisurile să vină doar din partea celuilalt. Păstrează-ți iubirea și ai grijă de ea ca de o floare rară. Uneori iubirile mari vin rar sau o singură dată în viață, iar alții nu le trăiesc niciodată, nu ar merita să le prețuiești mai mult? S-ar putea ca mai târziu să regreți amarnic, să te doară sufletul când și când în anii pe care îi mai ai de trăit și să îți dorești să te întorci de unde ai plecat, dar să fie pentru târziu. Pentru noi (eu și fostul partener de viață) a fost prea târziu. Deși el a dorit să ne împăcăm, nu s-a mai putut. Eu nu am mai putut.

- Îți spun din toată inima: investește în tine pe tot parcursul vieții tale. La orice vârstă. Indiferent de statutul tău marital sau relațional, de câți copii ai sau nu ai. Pune-te, măcar din când în când, pe primul loc. Fă ceea ce ți-ar plăcea să faci și nu îți mai caută pretexte, scuze și motive să nu îți îndeplinești visurile și dorințele. Învață lucruri noi, fă cursuri noi, descoperă, explorează-te, călătorește, du-te la un concert în care performează formația ta preferată, mănâncă, ai grijă de tine, investește în acele relații de prietenie care contează pentru ține și îți hrănesc sufletul.

- Dăruiește în relația actuală tot ce ai tu mai bun și mai frumos. Exprimă-ți afecțiunea, oferă tandrețe, fă gesturi mici și mari, orice contează, toate se adună și se cumulează.

- Ai grijă de energia ta vitală ca de bunul tău cel mai preț.

Foto ilustrativa fr si main: goodluz /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri