Într-o după-amiază de octombrie, pe malul golfului Fundy din Nova Scotia, o broască țestoasă zăcea nemișcată pe nisip. Trecătorii au crezut inițial că este moartă, până când au observat că ochii ei se mișcau. Așa a fost găsită Lucky, o țestoasă Kemp's ridley, specia cea mai amenințată cu dispariția dintre toate speciile de broaște țestoase marine din lume.
Se estimează că Lucky are între trei și cinci ani și este femelă. A fost una dintre cele nouă broaște țestoase găsite în stare de hipotermie severă în apele din estul Canadei în sezonul 2025–2026, dar singura care a supraviețuit. Specia ei este nativă din Golful Mexic, obișnuită cu ape calde tropicale, astfel că prezența sa atât de departe spre nord a fost surprinzătoare chiar și pentru localnici.
De ce ajung țestoasele tropicale în ape reci
Cercetătorii explică fenomenul printr-o combinație de curenți oceanici și schimbări climatice. În fiecare toamnă, țestoase tinere precum Lucky sunt purtate spre nord de curenți calzi și rămân în zone de hrănire de-a lungul coastei nord-estice a Atlanticului. Fiind animale cu sânge rece, ele depind de temperatura mediului pentru a-și regla propria temperatură corporală. Când apa scade sub aproximativ 10 grade Celsius, organismul lor începe să cedeze: inima încetinește, mușchii nu mai răspund, iar animalul devine incapabil să înoate sau să se scufunde. Astfel, țestoasele ajung la mila valurilor și curenților, care le pot împinge spre țărm, exact așa cum s-a întâmplat cu Lucky.
Fenomenul, cunoscut drept „cold-stunning”, era în trecut limitat mai ales la zona Cape Cod, din Statele Unite. În ultimii ani însă, cazurile s-au înmulțit și s-au extins mult mai la nord, inclusiv în Canada atlantică. Doar în sezonul 2025–2026, au fost documentate 771 de astfel de cazuri în nord-estul și zona central-atlantică a Statelor Unite, dintre care 80% au fost pui de Kemp's ridley. În Massachusetts, numărul cazurilor anuale a urcat de la aproximativ 140, în urmă cu două decenii, la peste 700 în ultimii ani.
Drumul necunoscut al țestoaselor tinere
Motivul exact pentru care aceste țestoase ajung atât de departe de habitatul lor natural rămâne, în mare parte, un mister pentru oamenii de știință. Specialiștii vorbesc despre „anii pierduți” — perioada dintre momentul în care puii părăsesc plajele de cuibărit din sud și momentul în care reapar, ca juvenili, în apele din nord. În acest interval, animalele traversează oceanul deschis, purtate de curenți puternici, iar traseul lor exact rămâne greu de urmărit. La fel de puțin înțeleasă este și tendința lor de a rămâne în ape de coastă puțin adânci și riscante, în loc să se îndrepte spre larg, acolo unde ar fi mai în siguranță. Cercetătorii lucrează acum la combinarea unor tehnologii, precum urmărirea prin satelit și analiza ADN, pentru a reconstitui traseele acestor animale și originea lor.
Un an de îngrijire pentru revenirea la viață
Descoperită de o localnică ce a știut să sune imediat la echipa de salvare, Lucky a fost preluată de Canadian Sea Turtle Network, care i-a administrat lichide și antibiotice și a încălzit-o treptat, pași esențiali pentru a evita un șoc fatal. De acolo, a fost transportată la Colegiul Veterinar Atlantic al Universității Prince Edward Island, unde a urmat o recuperare de luni de zile sub îngrijirea medicului veterinar Lara Cusack. La sosire, Lucky era extrem de slăbită, cu carapacea plină de răni și o infecție bacteriană care i-ar fi putut fi fatală în doar câteva zile. Echipa medicală a reușit treptat să o convingă să mănânce, iar apetitul ei a devenit un semn bun de sănătate. Până la finalul lunii februarie, Lucky aproape își dublase greutatea corporală, un pas esențial pentru șansele ei de supraviețuire.
În cele din urmă, Lucky a devenit prima țestoasă Kemp's ridley recuperată cu succes vreodată în Canada. Echipa a transportat-o apoi, cu echipamente speciale de menținere a temperaturii, până în Bahamas, inclusiv la bordul unui avion comercial, unde a călătorit în siguranță sub un scaun. Ajunsă la o clinică veterinară din Bahamas, a fost monitorizată câteva săptămâni pentru a se confirma că își recăpătase complet capacitatea de a înota și de a se hrăni singură.
În aprilie, Lucky a fost în sfârșit eliberată în apele calde și adânci din largul Bahamasului. Cei care au însoțit-o povestesc că țestoasa a devenit vizibil agitată de bucurie chiar înainte de a atinge apa, ca și cum ar fi recunoscut mirosul oceanului.
Importanța comunității în salvarea speciei
Populația mondială de țestoase Kemp's ridley era estimată, în 2019, la aproximativ 22.000 de exemplare, aceasta fiind cea mai amenințată specie de țestoasă marină din lume. Specialiștii avertizează că pierderea a sute de exemplare la fiecare câțiva ani, prin fenomenul de hipotermie, poate avea un impact semnificativ asupra șanselor de supraviețuire ale speciei. Tocmai de aceea, implicarea comunităților de coastă este esențială. Rețeaua canadiană dedicată protecției țestoaselor marine funcționează încă din 1997, iar numărul voluntarilor implicați în patrulele de plajă a crescut semnificativ, de la 125 în 2024 la 637 în sezonul 2025–2026. Povestea lui Lucky arată, dincolo de dificultățile biologice ale fenomenului, cât de mult poate conta atenția unui simplu trecător pe plajă.
Întrebări frecvente despre Țestoasă Kemp's Ridley
1. Ce este fenomenul de "cold-stunning" la țestoasele marine?
Este o stare de hipotermie severă în care țestoasele, fiind animale cu sânge rece, devin incapabile să înoate sau să se scufunde atunci când temperatura apei scade prea mult, riscând să se înece sau să eșueze pe plajă.
2. De ce ajung țestoase din Golful Mexic în apele reci din Canada?
Curenții oceanici calzi le poartă spre nord în timpul verii și toamnei, iar unele rămân în zonele de hrănire mai mult decât ar trebui, riscând să fie surprinse de scăderea bruscă a temperaturii apei.
3. Ce se întâmplă cu o țestoasă găsită hipotermică pe plajă?
Nu trebuie pusă imediat înapoi în apă, fiind prea slăbită. Este nevoie de intervenția specialiștilor, care o hidratează, îi administrează tratament și o încălzesc treptat înainte de recuperare.
Foto: alysonthebison /Shutterstock
Crescând într-un mic oraș de munte, am avut mereu acces la resurse naturale și am învățat de la bunica mea secretele plantelor medicinale și ale rețetelor tradiționale. Această pasiune m-a condus către o carieră în...
Au fost publicate programele pentru Evaluarea Națională 2027 la clasa a VIII-a
Sorin Costreie, propus la Ministerul Educației: filosof de formare, profesor din această vară, consilier pentru trei premieri
Digitalizarea educației, amânată până în 2029: ce prevede noul program de guvernare
Suceava instalează figurine de elevi la trecerile de pietoni pentru siguranța copiilor