Blestemul de a iubi prea mult

12:07, 6 Iulie 2007 publicat în Familie

Je t’aime, moi non plus… Teoretic, o relatie presupune doi oameni. Practic, se intampla adeseori ca unul singur sa duca povara iubirii.
Je t’aime, moi non plus… Teoretic, o relatie presupune doi oameni. Practic, se intampla adeseori ca unul singur sa duca povara iubirii.

Il iubesti si stii ca te-a iubit… o data. Faci socoteala la cat de mult oferi si cat de putin primesti. Te gandesti la toate compromisurile pe care le-ai realizat din dorinta de a mentine relatia, te gandesti la cat de mult te-ai sacrificat si astepti macar sa ai multumirea si respectul celui de langa tine. El se obisnuieste, insa. Se obisnuieste cu totul de-a gata si incet-incet ajunge sa considere ca totul este de-a gata.

In momentul in care te opresti, tragi aer in piept, pui mana pe creionul imaginar si calculezi aportul adus de tine si de el vietii de cuplu, realizezi ca tu esti singura care face eforturi. Te simti usor frustrata si nu intelegi de ce legea echitatii nu functioneaza si in cuplu. Din momentul in care incepi sa calculezi cantitatea de iubire oferita, relatia incepe sa se prabuseasca. Din momentul in care iti ridici problema naturii relatiei, esti pe punctul de a o pierde.

De ce? O relatie sanatoasa nu se intoarce catre sine insasi. Cand lucrurile merg bine, atunci nu discutam cu celalalt despre relatia noastra, ci despre noi. Cand ne instrainam, cand comunicarea tinde sa devina schimb de informatii, se produce fisura.

Cand certurile devin inevitabile, dam vina pe comunicare. Este deja o moda a spune ca inamicul public numarul 1 este comunicarea. Cu toate acestea, astazi comunicam din ce in ce mai mult. Avem telefoane mobile pentru a ne suna sotul cand nu este langa noi, avem internet pentru a comunica prin intermediul mai multor simturi. Si totusi, ne plangem de lipsa comunicarii.

Comunicarea nu este problema, nici lipsa ei, ci modul in care o percepem. Comunicarea nu inseamna simpla transmitere de informatii. Daca dimineata la cafea, ii povestesc sotului despre notele celui mic, iar seara la culcare ii spun stirile cele mai importante, pentru ca nu a apucat sa le vada la televizor, nu inseamna ca eu comunic. Transmit informatii, dar uit sa creez acea comuniune tainica, acea relationare, necesara unei comunicari autentice.

Vorbesti, te aude, dar nu te intelege. De multe ori, ne imaginam ca partenerul nostru ar trebui sa ne ghiceasca toate gandurile. Il impovaram cu sperantele noastre si speram sa le intuiasca. Aluziile subtile nu inseamna comunicare, ci teama, teama de a nu rani sau de a nu fi ranit.


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri