Acu ce sa faca si ce sa faca? Daduse ea gres cu basmele, intelegand intr-un sfarsit ca arhaismele si expresiile greoaie nu fac casa buna deloc cu mintea zburdalnica a copiilor secolului XXI dar cum sa-si ademeneasca odrasla spre lectura, ce prajitura literara sa-i treaca pe sub nas ca sa-i trezeasca simturile...? Grea sarcina, mai ales ca nici propria mama, nici prietenele, nici invatatoarea nu-i dadura nici o alta varianta. Toate recomandara basmele, autohtone sau importate, caci acestea le leganasera lor copilaria, si zau daca nu aveau amintiri frumoase de pe vremea aceea. E adevarat ca si copiii erau mai docili si parca nu asa de emancipati ca acum, iar mama nu insista asupra sensului cuvantului „emancipat”. Era satula de sinonime.
Solutia veni chiar de acolo de unde se astepta mai putin, adica din partea fetitei sale. Intr-o zi, absolut intamplator, fara nici un alt indemn exterior, acesteia i se opri privirea, in librarie, asupra unui titlu care suna putin comic: „Pippi Sosetica”. O amuza desenul de pe coperta prima dar si explicatia de pe cea ultima, si dori pe loc sa se identifice cu Pippi, pentru ca aceasta „nu a fost niciodata la scoala, locuieste singura-singurica, impreuna cu un cal si cu o maimutica si nu face decat ceea ce-i place”. Pippi, cea cu parul ca morcovul, cu o soseta maro si una neagra si care-i face semn cu mana tatalui ei, din Rai, spunandu-i ca-si poate purta singura de grija. Pippi Sosetica, fetita care se ia la bataie, e vizitata de hoti si se trimite singura la culcare, mai intai pe un ton prietenos si daca nu asculta, pe unul serios. Mai tarziu, Pippi Sosetica a lui Astrid Lindgren va pleca, in alta carte, spre Insula Canibalilor, apoi „Matilda”, „Vrajitoarele”, „Uriasul cel Prietenos”, „Charlie si fabrica de ciocolata” ale lui Roald Dahl vor fi citite, pagina cu pagina, de catre fetita care, intr-un exces de sinceritate atat de caracteristic copiilor va exclama, dupa ce prima ei carte citita de una singura va fi pusa pe noptiera (un gest pe care-l va face de acum inainte de multe ori): „Uite ca n-am vrut sa invat sa citesc dar pana la urma am invatat!”.
Si-am incalecat pe-o sa?
Pagina de viata de pe blogul lui Carmen Musat Coman: carmenmusatcoman.blogspot.com
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie