Iubiti-va parintii si apreciati-i cat inca nu este prea tarziu. Citeste o povestioara care te va emotiona pana la lacrimi si care te va face sa iti imbratisezi mama cu dragoste si recunostinta pentru tot ce ti-a oferit:

Intr-o zi, a sosit acasa o scrisoare care ma instiinta de o reuniune de scoala. Voiam sa-mi revad vechii colegi de scoala asa ca am decis sa ma duc. Mi-am mintit sotia ca o sa plec intr-o calatorie de afaceri. Dupa ce reuniunea s-a incheiat, din pura curiozitate, m-am dus la vechea cocioaba pe care obisnuiam sa o numesc casa. Casa era parasita, gata sa cada. Vecinii mi-au spus ca mama a murit recent si mi-au inmanat un plic in care se afla un bilet scris de mana mamei.

Foto: fztommy / Shutterstock

In el scria:

“Fiul meu, cred ca viata mea a fost suficient de grea si de lunga. Nu o sa mai incerc sa te vizitez in Seul, insa crezi ca iti cer prea mult sa vii sa ma vizitezi din cand in cand? Imi lipsesti atat de mult, tu insemni lumea pentru mine. Am fost intotdeauna atat de mandra de tine, fiul meu.

Am fost atat de bucuroasa cand am auzit ca vii pentru reuniune. Imi pare rau ca nu am decat un singur ochi si ca te-am facut sa-ti fie rusine cu mine toata viata. Vezi tu, cand erai foarte mic, ai avut un accident si ti-ai pierdut un ochi. Ca mama, nu am putut suporta sa te privesc crescand doar cu un singur ochi… asa ca ti l-am dat pe al meu… eram asa de mandra de fiul meu care vedea o intreaga lume pentru mine, in locul meu, cu acel ochi. Nu am regretat niciodata decizia mea. Cum as putea? Cand iubesti pe cineva, fericirea celuilalt conteaza mai mult decat propria fericire.

Retail jobs

Nu am fost niciodata suparata pe tine, pentru nimic din ce ai facut. In acele momente cand ai fost manios pe mine, mi-am spus: “este fiindca ma iubeste”. Imi lipsesc acele momente cand erai tanar si te invarteai in jurul meu. Imi lipsesti atat de mult. Te iubesc.”

Lumea mea s-a cutremurat si prabusit in acelasi timp… Era mai mult in acea scrisoare, dar nu am putut sa citesc mai departe. M-am prabusit in genunchi, plangand in hohote ca un copil si strigand-o pe mama. Nu mai exista nicio modalitate prin care m-as fi putut revansa fata de ea pentru felul urat in care m-am purtat cu ea.

“Iarta-ma, mama, te rog”…

Nota: Aceasta povestioara este fictiune si circula pe internet sub diverse formule. Autorul ei este necunoscut.

Foto homepage: Tom Gowanlock / Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri