Imi imaginezi ca vii pe aripi de realitate si te amesteci cu ea. Te vad in visele mele cum te apropii si ma mangai incet pe fata. Te visez in tot ceea ce vad. Te aud in cuvintele soptite ale celor din jur, te simt in fulgii de nea care nu mai exista, in zborul renilor care nu mai pleaca nicaieri, in mosul care fuge viclean cu dorintele oamenilor si uita sa le returneze indeplinite. Si sufletul meu striga disperat din toate adancurile lui ca te vrea inapoi.

Am provocat spiritele intr-o seara de Craciun si le-am cerut magie. Mi-au raspuns sfidator, razandu-mi dur in fata si te-au aruncat pe tine in calea mea. Cerurile s-au induplecat de mine. Cu inima infometata de iubire, cu sufletul rinjind de fericire am apucat cu amandoua mainile ce mi s-a dat. Am inchis ochii si nu am multumit. Meritam ceea ce mi se intampla, aveam dreptul sa fiu fericita.

Am implorat atata timp, am asteptat nu tocmai rabdatoare, dar am asteptat mai mult decat poate sa astepte orice om de pe pamant. Am asteptat o eternitate pentru cateva clipe. Doar cateva clipe... simple clipe... dar Doamne cat de minunate clipe. Aproape ca merita sa astepti eternitatea pentru ele. Am tacut, nu am strans pumnii, nu i-am inaltat spre orizonturi goale, nu am inchis ochii, dar am stiut ca mai devreme sau mai tarziu, odata, candva, tu o sa vii.

Si ai venit. Si a fost primul Craciun asa cum l-am visat... De ce as fi multumit cuiva? Era doar Craciunul meu. Craciunul pe care fiecare om il merita cel putin o data in viata, Craciunul pe care il meritam mai mult decat oricine pe lumea asta. Am iubit pentru o viata de om si am fost iubita cat o viata de om.

Imi imaginezi ca vii pe aripi de realitate si te amesteci cu ea. Te vad in visele mele cum te apropii si ma mangai incet pe fata. Te visez in tot ceea ce vad. Te aud in cuvintele soptite ale celor din jur, te simt in fulgii de nea care nu mai exista, in zborul renilor care nu mai pleaca nicaieri, in mosul care fuge viclean cu dorintele oamenilor si uita sa le returneze indeplinite. Si sufletul meu striga disperat din toate adancurile lui ca te vrea inapoi.

Doamne, si cat imi este de dor... Imi este dor de o privire, imi lipseste de moarte un zambet, vreau o singura imbratisare, imi doresc inapoi Craciunul pe care l-am pierdut. Imi vreau Craciunul promis inapoi. Si nu il vreau neaparat in prima zi de Craciun. Deja a inceput a doua. M-as multumi si cu Craciunul viitor numai sa stiu ca exista un viitor. As zambi cu lacrimi, as plange cu zambete, as promite mai mult decat as face vreodata, dar as incerca cel putin sa ma tin de cuvant.

Am aflat ca te intorci acasa. Te intorci la mine, vii inspre mine... Te-am asteptat in dor si suferinta, in dorinta, indoieli si ezitare. Da, o sa fie un Craciun al revederii si de data asta o sa multumesc chiar daca am uitat cui sa adresez recunostinta. Doamne, dar cat merit sa fiu iarasi fericita... O sa fie al doilea. In Craciunul revederii, o sa te vad cu adevarat.


Addicted Traveler & Storyteller. Wine Adventurer. A descoperit călătoriile încă din copilărie, iar vinul după 30 de ani. Le-a îmbinat pe amandoua și, după o carieră de 14 ani în industria de turism dintre care 7 pe...



Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri