12:08, 13 August 2008 publicat în Familie

Singura certitudine oferita de prezent este aceea ca ma indrept cu pasi repezi spre frumoasa varsta de 35 de ani. Sunt inca singura. Tot necasatorita. Iar momentan nu am de gand sa fac copii. Si nu am ajuns inca sa imi plang de mila.

Atunci cand o sa am marit imi doresc sa port copiii Lui. Nu vreau sa fiu mama doar pentru a-mi urma menirea de femeie ajunsa la maturitate deplina. Nu vreau sa trec prin chinurile cumplite ale nasterii doar pentru a-mi urma scopul firesc si usor meschin al procrearii. Vreau sa-mi iubesc sotul atat de mult incat sufletul sa tanjeasca ca trupul sa poarte in interiorul sau copia minuscula a barbatului iubit. Si inainte ca sotul meu sa se declare iremediabil indragostit de farmecul si de surasul nevinovat al unui prunc, vreau sa ma iubeasca in mod exclusiv pe mine.

Nu m-am maritat inca deoarece nu am aflat misterul iubirilor fara cale de intoarcere. Am experimentat insa rebuturi si m-am ingrozit cand am vazut ca sunt capabila sa ma dedic in exclusivitate compromisurilor si minciunilor intortocheate. Am spus de atatea ori “te iubesc” ca am uitat si numarul . Tin minte insa motivele: singuratatea, teama, slabiciunea, pasiunea fizica, dorinta de afectiune . Niciodata insa cel adevarat! O sa ma marit in momentul in care, fara sa raspunda strigatului meu disperat de chemare, iubirea o sa vina la mine de una singura. Fara ca eu sa o implor sau sa o mint intr-un asa hal incat sa ajung si eu insami sa o cred. Caci iremediabil... sunt si voi fi un om egoist. Poate doar iubirea sa ma schimbe...

Citeste si:
COPACUL  - o carte pentru copii, un manifest pro natură
COPACUL  - o carte pentru...


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri