"Viata unui om singur", marturie cu valoare culturala

12:03, 11 Martie 2010 publicat în Entertainment

Autobiografie indelung asteptata, volumul ce apare, conform dorintei autorului, la cinci ani de la moartea sa captiveaza prin traseul unei vieti de exceptie, ca si prin valoarea culturala a marturiei pe care o aduce.

"Viata unui om singur" este volumul de memorii al regretatului carturar Adrian Marino, o autobiografie ce se opreste la anul 1999. Autorul rememoreaza sase decenii de existenta, cu represiunea, deportarea in Baragan si insingurarea morala de dupa 1989. Manuscrisul face parte din fondul „Adrian Marino” al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Autobiografie indelung asteptata, volumul ce apare, conform dorintei autorului, la cinci ani de la moartea sa captiveaza prin traseul unei vieti de exceptie, ca si prin valoarea culturala a marturiei pe care o aduce.

In cateva cuvinte: de sase decenii, cel putin, gandesc mereu altfel, aproape in toate domeniile. Scara mea de valori, incepand cu valorile culturale si ideologice, este net deosebita de a mediilor sociale si culturale pe care le-am strabatut, obligat sau nu. Iar o astfel de singuratate – care nu este nici sentimentala, nici sociala – este greu de suportat. O suferinta abstracta, rece. O revolta permanenta si fara solutie. Mai totdeauna inexprimabila si incomunicabila. Nu doresc nimanui o astfel de contrarietate si uzura interioara. Fara iesire si fara o adevarata consolare.

Incerc totusi s-o pun pe hartie, s-o definesc si s-o descriu cu maxima claritate. Doresc sa scriu totusi «cartea» vietii mele, in toate sensurile cuvintului. Sa-mi afirm identitatea, «personalitatea», buna, rea, asa cum a fost.” (Adrian Marino)

Citeste si:
Jurnal de adolescent: Tată, vorbește-mi despre carieră
Jurnal de adolescent: Tată,...

“E un document, o confesiune, e sincer cat se poate, dur cu cei din jur, e strigatul de neputinta al unui om ce scruta lumea in care dorea sa fi trait. Printre randuri, a strecurat idei pe care i le stim din carti. N-a ridicat statui. Unora, le va parea o razbunare. Nu e! Activistii culturali, carieristii, fariseii mai mult sau mai putini candizi, politrucii cu pretentii, avizii de putere, nostalgicii involti si involuti, gascarii, incultii cu spoiala de atoatestiutori, tupeistii, intelectuali sau nu – ei toti, si multi altii, nu fac parte din universul celui care a fost Adrian Marino. Pe ei i-a neglijat. De la altii, si-ar fi dorit mai mult. Vor vrea sa-l denigreze? El, carturarul, le da acum cu tifla. De pe coperta, pare a-i privi cu ironie, parca spunandu-le provocator: «Acestea (cu un gest larg al miinii arata spre rafturile din biblioteca) sunt cartile pe care le-am scris in timpul vietii. Astept sa-l vad pe cel care, dintre voi, va fi mai bun!” - Silviu Lupescu, 18 februarie 2010, in Observator cultural

Autor carte: Adrian Marino; Editura Polirom

Citeste si:
Cultura acceptării necondiționate
Cultura acceptării...


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri