Nimeni dintre cei care priveau în acea zi — nici mulțimea ce umplea străzile Londrei, nici milioanele de oameni lipiți de ecranele televizoarelor — nu era cu adevărat pregătit pentru acel moment: când Sir Elton John a pășit spre pianul din interiorul Abației Westminster, pe 6 septembrie 1997.
Prințesa Diana nu mai era. Iar lumea întreagă și-a ținut răsuflarea în timp ce unul dintre cei mai apropiați prieteni ai ei se pregătea să-și ia rămas-bun. Nu în intimitate, ci sub privirea unui glob întreg.
Nu a fost niciun reflector aprins, nicio intrare spectaculoasă, niciun public aplaudând.
Elton s-a așezat. Mâinile îi tremurau deasupra clapelor, iar vocea lui — de atâtea ori puternică, clară, impunătoare — s-a fisurat când a început să cânte:
„Goodbye England’s rose, may you ever grow in our hearts…”
Aceasta era o versiune reinterpretată a piesei „Candle in the Wind” — compusă inițial pentru Marilyn Monroe, dar rescrisă, în acel moment unic, pentru Diana. Nu mai era vorba despre o stea a ecranului, ci despre o mamă, o prietenă, o femeie care a avut curajul să iubească și să trăiască autentic într-o lume care a încercat s-o închidă între ziduri.
O liniște profundă a învăluit abația în timp ce vocea lui umplea acel spațiu sacru, secular.
Vezi momentul pe confesiunileuneifeterele.ro
foto prima pagină neftali/Shutterstock
Parcursul meu profesional și construirea adultului de azi au două mari crezuri comune. Cred aprig și de neclintit în puterea cuvântului scris și în valoarea intrinsecă a fiecărui om. Acest lucru m-a determinat să...

”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună
Prelungim termenul de înscriere ca voluntar pentru copiii abandonați. Ultima zi de înscriere: 10 octombrie