Impozite, biruri și taxe

Există poeți care scriu frumos. Și există Adrian Păunescu — cel care scria adevăruri. Pe un ton răscolitor, direct, fără fasoane, dar mereu cu o vibrație poetică ce trece dincolo de cuvinte. Păunescu a fost, pe rând, visător și furios, tandru și revoltat, o voce care n-a încetat niciodată să simtă în numele unei întregi țări. Și dacă unele dintre versurile sale au fost adesea puse în contextul vremurilor comuniste, iată că unele poeme reușesc, cu uimitoare acuratețe, să vorbească și despre România de azi.

„Impozite, biruri și taxe” nu este doar o poezie, ci o palmă ironică peste fața sistemului. Scrisă cu umor negru, cu sarcasm și durere, poezia devine o formă de protest artistic împotriva exagerărilor fiscale, a birocrației sufocante, a nedreptății sociale. Cu fiecare strofă, Păunescu transformă realitatea într-o caricatură tristă, în care absurdul pare să fi înlocuit logica, iar speranța devine un lux impozabil. Poezia face parte din volumul "Încă viu" al poetului Adrian Păunescu.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.

5 motive pentru care merită să îți cumperi o mașină hibrid

Educația ca politică de creștere. Pactul pentru Tineri: lecția de la Gorj

4 sfaturi pentru o vacanță reușită, cu un buget redus

Citind-o astăzi, într-o perioadă în care taxele cresc din nou, salariile se subțiază, iar cetățeanul simte tot mai des că duce în spate o povară pe care n-a semnat s-o care, poezia nu doar că rezonează, ci arde. Este mai actuală ca niciodată. O radiografie poetică a unei Românii care, în ciuda trecerii anilor, pare să rămână prinsă în același cerc vicios.

Așadar, vă invit să citiți cu mintea limpede și cu inima atentă. S-ar putea să zâmbiți amar, să oftați, sau, de ce nu, să simțiți impulsul unei întrebări: „Oare chiar așa vrem să trăim, aceasta este noua normalitate?”

Impozite, biruri și taxe – Adrian Păunescu

"De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc întruna,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri
Pe nou născuţi ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm "Quo vadis?",
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă,
Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!"

Puterea micilor alegeri: cum să faci o diferență în lume fără eforturi mari

Autor: Adrian Păunescu

* Adrian Păunescu s-a născut pe 20 iulie 1943 în Basarabia, într-un sat care astăzi aparține Republicii Moldova, și a plecat dintre noi în noiembrie 2010. Păunescu a lăsat în urmă o moștenire literară și culturală imposibil de ignorat. A fost un creator prolific, cu sute de poezii publicate, dar și un jurnalist, om de televiziune și, pentru o perioadă controversată, politician.

Totuși, cel mai cunoscut episod din cariera sa rămâne legat de Cenaclul Flacăra, pe care l-a inițiat și l-a condus între anii ’70 și ’80. A fost un adevărat fenomen artistic și social, o tribună unde tinerii puteau visa, cânta, recita, într-o vreme în care libertatea era o pasăre rară. Mii de oameni umpleau stadioane și săli de spectacol, într-un melanj unic de poezie, muzică folk și patriotism – o formă de evadare culturală într-o perioadă apăsătoare.

Chiar dacă a fost adesea o figură controversată, Adrian Păunescu a avut darul de a simți și de a exprima durerea colectivă a unei națiuni. Poezia lui n-a fost niciodată rece sau distantă — a fost vie, uneori furioasă, alteori tandră, dar mereu implicată. A scris despre dragoste și moarte, despre țară și trădare, despre speranță și dezamăgire.

Foto fr si main: Smit /Shutterstock

Alma

Ultima actualizare: 10 Iulie 2025 @ 12:07

Mai multe despre Alma