În rădăcina sa, ia este un veșmânt inițiatic, purtat de femei nu doar pentru a acoperi trupul, ci pentru a povesti tăcut cine sunt, ce le dor, ce visează și ce moștenesc.
Originile iei se pierd în negura vremurilor, în epoca dacilor, care foloseau pânză albă de in sau cânepă pentru a-și confecționa haine simple, dar încărcate de simboluri. Unele surse antropologice vorbesc despre o continuitate subtilă între veșmintele dacice și portul femeilor din satele românești, în special din zonele montane, unde tradiția a fost păstrată neîntreruptă. Cusăturile nu erau doar ornamentale – ele aveau funcție de protecție, de invocare a binelui și de delimitare a spațiului sacru al trupului.
În Evul Mediu, ia românească devine parte din zestrea fiecărei fete și este purtată la sărbători, ritualuri de nuntă sau sărbători agrare. Fiecare regiune a țării – Maramureș, Oltenia, Bucovina, Muntenia, Transilvania – a dezvoltat propriul limbaj brodat, în funcție de influențele locale, de resurse și de spiritualitatea locului.
Ia în lumina lumii: apariții în presa și cultura internațională
Renașterea iei în conștiința globală a venit treptat, dar cu o forță tainică, la fel ca energia ei ancestrală. În 1940, pictorul francez Henri Matisse realizează tabloul „La Blouse Roumaine”, inspirat de frumusețea iei văzută la regina Maria a României, o mare iubitoare de port popular românesc. Mai târziu, în epoca modernă, marile case de modă – Yves Saint Laurent, Jean Paul Gaultier, Tom Ford sau Dior – au fost fascinate de croiul simplu, dar sofisticat al iei, precum și de bogăția simbolică a cusăturilor.
foto Dan Baciu/ Shutterstock
Revista Vogue a dedicat mai multe pagini iei românești, numind-o „o comoară textilă a umanității”, iar în 2013, comunitatea „La Blouse Roumaine” a inițiat o mișcare internațională care a culminat cu declararea zilei de 24 iunie – aceeași cu Sânzienele – drept Ziua Universală a Iei. Astfel, ia a fost recunoscută nu doar ca element de patrimoniu cultural, ci ca expresie vie a feminității sacre.
Simbolurile cusute: alfabetul tăcut al sufletului feminin
foto Adrielle-art/ ShutterstockIa nu este doar cusută. Ea este scrisă. Ca o carte vie, fiecare ie are o poveste proprie, o confesiune tăcută. Fiecare simbol brodat – spirala, rombul, crucea, arborele vieții, steaua sau coloana infinită – poartă o încărcătură spirituală profundă și reflectă legătura femeii cu lumea văzută și nevăzută.
Citește continuarea pe Kudika.ro
foto prima pagină Shutterstock AI
Parcursul meu profesional și construirea adultului de azi au două mari crezuri comune. Cred aprig și de neclintit în puterea cuvântului scris și în valoarea intrinsecă a fiecărui om. Acest lucru m-a determinat să...
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună
Prelungim termenul de înscriere ca voluntar pentru copiii abandonați. Ultima zi de înscriere: 10 octombrie