Legenda lăcrimioarei - Vasile Alecsandri

Descoperiți legenda frumoaselor și delicatelor flori de lăcrămioare, spusă în versuri de talentatul poet Vasile Alecsandri (1821-1890)... O altă legendă spune că micuțele lăcrămioare, cu gingășia lor albă și atât de fragilă și mirosul lor divin, parcă desprins din lumea Raiului, erau florile preferate ale poetului și nu încetau să îl fascineze în fiecare primăvară. De aceea, le-a dedicat mai multe versuri, de o sensibilitate la fel de diafană ca cea a înmiresmaților mărgăritari și le-a surprins delicatețea și parfumul ca nimeni altcineva, numindu-le într-o altă poezie intitulată “Lăcrămioare” “lacrimi de îngeri pe pământ din cer picate”…

“Multe flori lucesc în lume, /Multe flori mirositoare!/ Dar ca voi, mici lăcrămioare,/ N-are-n lume nici o floare/ Miros dulce, dulce nume!...”

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Legenda mai puțin știută a sufletelor pereche: Oamenii născuți din miezul aceleiași stele Angela Gheorghiu a sosit în România pentru un concert extraordinar la București Oțetul Celor Patru Hoți: Leacul misterios care ar fi salvat vieți în vremea ciumei! Foto: PhotoSGH /Shutterstock Foto: Medvedeva Oxana /Shutterstock

Vasile Alecsandri a fost un mare om de cultură și una dintre marile personalități ale Moldovei și ale României din secolul al XIX-lea. Om politic, diplomat și ministru, Vasile Alecsandri ocupa un loc important în literatura și cultura românească, fiind unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române și un inițiator al teatrului și al dramaturgiei românești.

A jucat un rol deosebit și în Revoluția pașnică de la 1848 din Moldova, redactând petiția care a fost adresată domnitorului Mihail Sturdza. Prietenia dintre Vasile Alecsandri și o altă personalitate remarcabilă a istoriei romane, Nicolae Bălcescu, este una celebră, ecoul său străbătând veacurile...

Legenda lăcrimioarei - de Vasile Alecsandri

I.

În rai nici o minune plăcută nu lipsea.
Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,

Căci albele potire în veci tot înflorite
Scoteau din a lor sânuri arome nesfârşite.

Lumina era moale şi-ndemnătoare şopţii.
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopţii.

Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,
Şi nu găseau răsunet în el a lumii plângeri;

Căci scris era pe ceruri, pe frunze şi pe unde:
"Nici umbra de durere aice nu pătrunde".

Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite,
Stau sufletele blânde, iubinde, fericite,

Gustând în liniştire cerească veselie
Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie.

Dulce-adăpost de pace, grădină-ncântătoare...
Avea orice minune, dar îi lipsea o floare.

II.

Şi iată că soseşte un oaspe de pe lume,
Un suflet alb şi tânăr pe-un nor de dulci parfume;

Iar sufletele toate îi ies lui înainte,
Primindu-l cu zâmbire, cu gingaşe cuvinte,

Şi-i zic: "În raiul nostru bine-ai sosit, copile!
Curând plecaşi din viaţă! Nu plângi a tale zile? "

"Nu, căci am dat o clipă de viaţă trecătoare
Pe alta mai ferice şi-n veci nepieritoare."

"Şi nu ţi-e dor acuma de lumea pământească? "
"Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească."

"Cum? Nu laşi nici o jale pe urma ta duioasă?"
"Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă
Şi vecinic după dânsa voi plânge cu durere!"

Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere,
Şi lacrimile-i calde se schimbă-n lăcrimioare.

De-atunci nu mai e lipsă în rai de nici o floare!

Ce legătură există între mărul lui Adam și personalitatea unui bărbat? Juicy Couture - marea revenire a unui brand glamour iconic Sărbătoare azi, 25 aprilie: Izvorul Tămăduirii – ziua în care sufletul însetează după vindecare divină

Autor: Vasile Alecsandri

Foto: ChuDashka /Shutterstock

Foto fr si main: Timmary /Shutterstock

---

---