Mediul politico-social romanesc este foarte tensionat. Rememoram abordarea dintr-o revista straina, unde un titlu cu privire la criza financiara suna cam asa: Poveri ma pi creativi, lucru care mi s-a parut extrem de potrivit pentru abordarea pe care o pot avea doar femeile cu privire la situatiile limita, la criza.

Politiciana Gabriela Cretu (PSD) a acceptat sa dam impreuna, o conotatie feminista problemelor socio-politice cu care ne confruntam in acest moment in care cu totii simtim parca, un soi de panica in fata unei provocari. Barbatii din politica romaneasca au luat decizii, le vom suporta cu totii. Sa nu uitam insa, in casele noastre, femeile sunt cele care duc de cele mai multe ori greul.

Desi se vorbeste prea putin despre asta, toate statisticile arata ca in Romania, populatia feminina este foarte activa: in mediul de afaceri, in ong-uri. Stim de asemenea ca sistemul bugetar este feminizat. Deci, romancele vor fi direct afectate de criza financiara. Vom fi puse in fata provocarilor de tot felul. Gabriela Cretu a raspuns cu entuziasm si foarte multa sensibilitate, provocarii de a vorbi despre femeile romance si despre criza, aspect care este din pacate, eludat din dezbaterea publica.

Iulia Sima: Puteti sa descrieti in cateva cuvinte portretul “femeii romance”?

Gabriela Cretu: Un bun prieten tot repeta ca femeile sunt, prin calitatile lor, cu un cap peste barbatii din aceasta tara; cu revolta amestecata cu tristete, obisnuiesc sa-i dau replica - „Si la ce le foloseste!?”
Sunt unanim recunoscute ca frumoase; sunt inteligente si studiaza; muncesc dublu, o data la serviciu si a doua oara acasa. Nu se apreciaza pe ele insele la justa valoare si nu sunt apreciate la justa valoare. In decizia publica sunt ca si absente.

Cele mai mici salarii sunt in domeniile in care ele sunt majoritare. Se vand ieftin. Nu ma refer la cele care sunt nevoite sa-si vanda corpul pentru cateva zeci de lei ca sa supravietuiasca; ele sunt doar o fata a problemei; dureroasa. Cealalta fata o formeaza miile de tinere supercalificate care lucreaza prin marile corporatii din Romania pana cad din picioare si mor (la propriu) pentru salarii de cateva ori mai mici decat cele platite de aceeasi firma in alte parti. Ma gandesc si la cele care accepta sa fie prezentate la televiziune ca si cum ar fi prajiturele – decorate frumos si fara niciun mesaj de spus… Exista si exceptii, se intelege; aceasta este si problema – ca sunt doar exceptii. Trebuie sa le inmultim pana devin majoritare.

De exemplu, mie imi place sa spun ca „ma trag” din Ana Aslan, nu din Elena Ceausescu. Afirm asta ori de cate ori misoginii aduc in discutie multele Elene din istoria noastra drept argument ca femeile nu au ce cauta in politica.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri