Am nevoie de ajutor

De CRACIUN sa implinit un an de cand frumoasa mea surioara a murit intr-un tragic accident rutier,Tot de atunci nu imi gasesc linistea,nu pot concepe ca numai este,o iubeam enorm si simt cum ma prabusesc in abis.Nu pot sa imi revin ,nu gasesc putere sa lupt,sa merg mai departe,asa cum si-ar fi dorit,o prapastie se deschide in fiecare zi care trece in fata mea.Durerea este si mai intensa,cum sa fac?ajutati-ma.
ellaangel
Postat pe 15 Ianuarie 2011 17:40
in primul rand CONDOLEANTE!

incearca sa privesti lucrurile in felul urmator,sora ta nu ar fi vrut sa fi suparata,trista,abatuta si cufundata atat de adanc in acest nefericit accident,si-ar dorii sa iti revii,sa zambesti sa fi tu.....
gandeste-te ca nu numai tu suferi pentru ea,poate altcineva sufera mai mult decat tine,nu merita ei oare o incurajare,un zambet venit din partea ta???in felul asta tu vei mai trece peste pierderea suferita,iti vei mai revenii si asa vei ajuta si pe altii diminuianduva durerea.

incearca pentru tine,pentru sanatatea ta si pentru cei dragi tie sa depasesti acest moment,e drept ca este foarte greu,e drept ca noi prea mult aici nu te putem ajuta,daca tu nu faci ceva pentru tine,atunci cine o va face????
preferi o viata cufundata in ganduri,regrete si amintiri???asa doresti sa isi urmeze viata ta cursul????
greseti,traieste-ti viata asa cum si-ar fi dorit sora ta si atunci vei sti ca e pe deplin mutumita si se odihneste acolo Sus langa alti ingeri.

pupici,fi tare si ai grija de tine,totul depinde numai de tine
anaROBERT
Postat pe 17 Ianuarie 2011 00:14
Condoleante draga mea ! Trebuie sa fii tare , viata de multe ori este nedreapta dar nu trebuie sa te lasi doborata , lupta, trebuie sa lasi trecutul in urma si sa te gandesti la viitor . asa cum a spus si anaRobert sora ta nu ar fi vrut sa te vada asa trista si abatuta cum esti acum , deci lupta daga mea lupta 1 Te pup !
garbo_Nico
Postat pe 17 Ianuarie 2011 00:34
Va multumesc mult pentru cuvintele voastre,aveti dreptate,mai ales ca sora mea era foarte puternica,altruista,plina de viata,frumoasa,un suflet nobil.Am sa incerc sa ies din ,,intuneric,,insa de cate ori vreau sa gandesc mai departe ma ia o disperare,o jale imensa ,mi se pare ca o tradez.....nu stiu cum sa fac......ma simt foarte vinovata ca ea a murit si eu traiesc.....nu stiu...............
ellaangel
Postat pe 17 Ianuarie 2011 18:32
AAAAAAAAAAAAA.....................in poza de avatar ea este............era atat de frumoasa..............
ellaangel
Postat pe 17 Ianuarie 2011 18:34
Un psiholog te va ajuta mult ! Nici nu-ti poti imagina cat ! Cu timpul va trece si crede-ma ca stiu ce spun ! Am trecut si eu prin asta acum 3 ani ! A ramas in urma ei o fetita , care , atunci , avea aproape 15 ani si care , inainte cu 7 ani de la moartea mamei isi pierduse si tatal ! a trebuit sa fiu tare pentru ea !
eu_vio
Postat pe 17 Ianuarie 2011 18:40
subscriu cele spuse de eu_vio,incearca si varianta cu psihologul daca nu poti trece peste asta singura.....te va ajuta si e mai bine sa incerci sa faci ceva pentru a iti revenii.
rana este inca proaspata dar cu timpul iti vei revenii,va ramane in amintirea ta si in sufletul tau asa cum a fost ea...
anaROBERT
Postat pe 18 Ianuarie 2011 00:09
Buna seara,va multumesc ca sunteti alaturi de mine,asa numai sunt singura....voi incerca sa merg la un psiholog,poate reusesc sa imi mai revin,cat de cat.Si eu trebuie sa fiu tare pentru fiul sau,STEFAN,tot 15 ani avea cand si-a pierdut parintii...fac tot posibilul sa-l sprijin,ma prefac ca sunt puternica....apoi simt cum ma prabusesc iar,si iar.Vina ca ea a murit si eu traiesc nu imi da pace deloc,dorul de ea imi macina inima......sper sa gasesc echilibru.
ellaangel
Postat pe 18 Ianuarie 2011 18:49
tu ai pierdut o sora,copilul a pierdut doi parinti...oare durerea cui este mai mare????
poate a ta ca ai o varsta la care constientizezi totul in alt mod,dar,pentru copil trebuie sa fi tare,sa incerci sa depasesti situatia...
iesi cu prieteii,incepe o activitate,mergi la psiholog,fa ceva ca altfel nu vei putea face nimic pentru acel copil si nici pentru tine.....
depresia este o boala grea,incearca sa treci peste aceasta cumplita tragedie daca nu pentru tine,fa-o pentru copil......
anaROBERT
Postat pe 19 Ianuarie 2011 00:43
Ai dreptate,ANAROBERT,stiu ca durerea lui este imensa.....insa promit ca voi face orice sa-l sprijin.voi face imposibilul sa-i fiu alaturi,chiar daca ma prabusesc,ma voi ridica.....prieteni numai am,de cand sa intamplat aceasta tragedie toti s-au debarasat......probabil nu imi erau prieteni.Ce vreau sa intelegi este ca mi-am iubit sora exact cum mi-as fi iubit propriul copil.....si vina ca eu traiesc si ea nu ma macina pentru ca eu consider ca nu am facut ceva sa numai fie mereu pe drumuri,muncea mult.Nu am apucat niciodata sa ii spun cat de mult o iubesc,dar poate stia..................as vrea sa ies din aceasta depresie,insa sunt singura...............
ellaangel
Postat pe 19 Ianuarie 2011 13:10
fiecare percep durerea diferit,fiecare din noi iubeste si arata in modul lui specific,tu ai iubit-o ca pe o sora,ea cu siguranta a stiut lucrul asta..
acum dragostea ta si atentia ta trebuiesc indreptate catre copil,e tot ce ti-a mai ramas de la ea,fi tare si ocupate de copil asa cum ar fi facuto ea.

despre prieteni ce pot sa spun,cu greu ii gasesti iar decat sa le duci grija mai bine dorul....nu ii plange,e clar ca daca au fugit atunci cand aveai mai mare nevoie de ei,nu iti erau prieteni,si decat asa mai bine lipsa...

anaROBERT
Postat pe 20 Ianuarie 2011 00:41
Nimic nu se intimpla la voia intimplarii. Nu intelegem noi cind se intimpla ceva, uneori nu putem intelege niciodata de ce s-a intimplat o situatie dar Universul are totul sub control, intr-un perfect echilibru.

Sora ta este cu voi, fii convinsa de asta si stie ca o iubesti si stie ca ai grija de baiatul ei.
Roaga-te pentru putere si echilibru in sufletul tau si incet, incet poate ai sa intelegi si de ce a fost sa fie asa.
Ciresica
Postat pe 20 Ianuarie 2011 04:35
multumesc,ciresica,sper sa fie asa cum spui,ca draga mea sora este cu noi,tare mult imi lipseste,tare dor imi este de ea,si nu stiu poate voi intelege de ce a fost sa fie asa...........sau poate nu voi intelege nimic niciodata,ce inteleg este durerea ce ma macina enorm.....mi-as dori sa o visez,sa imi spuna cv......am visat-o o perioada in care imi spunea mereu ca este bine.......si de ceva timp nu o mai visez deloc.cum este cu acest echilibru al universului?de ce a fost sa fie asa?era un om deosebit de bun.
ellaangel
Postat pe 21 Ianuarie 2011 17:33
Fara sa sun fatalista, am sa-ti spun doar un scenariu: decit sa traisca ei si sa moara copilul lor....

Lor poate le-ar fi fost mult mai greu si s-ar fi intimplat lucruri teribile cu viata lor si a altora daca s-ar fi intimplat asa. Sau poate ceva se va intimpla in viitor care daca ei ar fi fost in preajma nu s-ar fi putut intimpla si asta ar fi adus dezechilibru.

In fine, scenarii sunt multe si noi nu stim de ce se intimpla lucrurile dar decit sa ne macinam intrebindu-ne :" de ce?" mai bine luam lucrurile ca atare, le acceptam si incercam sa sa le dam in inteles pozitiv.
Ciresica
Postat pe 21 Ianuarie 2011 19:41

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
ce mai gatiti in acest wekend??13De la: nico23 1 Decembrie 2009 16:35
Sfintii ajutatori140De la: paty2014 30 Mai 2015 10:07
ce ati spune de un turism gastronomic?14De la: sicir 10 Februarie 2010 20:13
concurs2De la: victor_kiler 5 Decembrie 2010 15:39
care a fost ultima carte citita ? v-a placut ...? 60De la: garbo_19362 13 Mai 2014 21:19
Setari Cookie-uri