Există un moment, undeva între aprilie și mai, când natura pare să dea volumul la maximum și să picteze câmpurile cu cea mai intensă nuanță de galben imaginabilă. Este sezonul rapitei înflorite – un spectacol de culoare care nu se cere, nu se cumpără, nu se anunță cu fast, ci pur și simplu se întâmplă. Și, dacă ai norocul să treci pe lângă un lan în acele zile de primăvară târzie, când soarele începe să îmbrace hainele verii, nu poți decât să te oprești. Să privești. Să respiri. Să taci.
Galbenul acela nu e doar o culoare. Este o explozie de lumină care se revarsă peste câmpuri, un val cald ce pare că îți intră în suflet și îți face ordine prin gânduri. Flutură în bătaia vântului ca o mare de foc blând, și, cu fiecare adiere, pare că lanul îți șoptește ceva despre libertate, despre liniște, despre viața care pulsează în cele mai simple colțuri ale lumii.
Verdele frunzelor se așază ca o margine calmă în această poveste vizuală, iar cerul – acel albastru ușor spălăcit, prăfuit de nori albi și moi – completează tabloul perfect. E o compoziție în trei culori, atât de naturală și totuși atât de sofisticată, încât nici cel mai iscusit pictor n-ar putea să o redea cu aceeași sinceritate.
Privind aceste lanuri, sufletul parcă se afundă într-o reverie. E o invitație tăcută de a te opri din goana nebună a orașului, din urcușul spre zgarie-norii în care ne consumăm zilele, și de a-ți aduce aminte că frumosul pur, autentic, nu costă nimic. Este acolo. Te așteaptă. Îți oferă, aproape cu sfială, o fărâmă de fericire.
Galbenul rapiței este mai mult decât o culoare – e un sentiment. E acea bucurie copilăroasă care nu are nevoie de explicații. E energia blândă a unei veri care stă să vină, un promotor tăcut al căldurii, al vacanțelor, al serilor lungi și aromate. Și chiar și cei mai triști dintre noi, în fața acestei mări de galben, simt cum se întredeschide în piept o ușă spre lumină.
Cele 17 imagini pe care urmează să le descoperi nu sunt doar simple fotografii – sunt ferestre spre această explozie de galben vizual și emoțional, mai ceva decât galbenul surprins de Van Gogh în pânzele sale. Fiecare cadru surprinde o nuanță, o lumină, o vibrație a acestor câmpuri nesfârșite care par să ne spună: Hei, oprește-te o clipă. Privește. Există fericire și aici. Într-o floare. Într-un lan. Într-o culoare care e mai galbenă decât orice galben pe care l-ai văzut vreodată.
Pregătește-ți sufletul să plutească. Lasă-ți privirea să se piardă și inima să se bucure. E primăvară. Și rapița a înflorit. Ai tot dreptul să te simți liber. Ai tot dreptul să fii fericit.
Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi.
Ca redactor,...
Când deschizi ochii la ce se întâmplă, nu-i mai poți închide la loc – despre vot, frică și misoginie cu Ada Maria Ileana
De ce ajung femeile din România la psiholog. ”Trăim într-o cultură în care femeia e învățată să pună nevoile celorlalți înainte”
Metroul bucureștean scurtează drumul spre prevenția cancerelor asociate infecției cu HPV
“Love Fair”, târgul caritabil care schimbă soarta animalelor fără stăpân